29 dintre cele mai reusite desene ale lui Markus PERIDE (care împlinește 6 ani în luna mai) vor fi purtate de colegii sai din grupa mare de la Gradinita  Step-by-Step, în cadrul unei defilari de moda intitulate Martisorul viu, găzduită de Târgul de mărțișoare 2011.

Majoritatea lucrarilor sunt inspirate de  povestile copilariei: Alba ca zapada, Rapunzel, Sinbad marinarul, Hansel si gretel, Frumoasa din padurea adormita, etc.

Markus este pasionat de desen dintotdeauna iar lucrările imprimate pe colecția de tricouri frumu de poveste au mai puțin de un an vechime (cele mai multe au fost realizate la adăpost de soarele arzător al Italiei, pe la ceasurile amiezii, în curtea unchiului Dodo – stabilit în Abruzzo, la care micul artist și-a petrecut o parte din vacanța de vară).

Ideea de ”mărțișoare vii” aparține artistului plastic  Ileana Danci Horoba (care este, pentru al treilea an consecutiv, și organizator al Târgului de Mărțișoare băimărean).

Designul ”tricourilor frumu de poveste” aparține băimăreanului Ovidiu POP – masterand în design vestimentar la U.A.D. Cluj, la rându-i absolvent al Grădiniței Step-by-step!

Colecția conține 29 de piese vestimentare pentru că atâția sunt la număr grădinarii alături de care Markus muncește zi de zi, descifrând tainele lumii cu ajutorul educatoarelor Rodica Zaha și Raluca Văscan.  Pentru ca totul să arate cât mai profesional cu putință, micuții au exersat ieșirea pe catwalk cu inimoasa Amalia Fazekas – coregraful piticilor.

Mai multe detalii despre munca artistului găsiți pe http://markusatwork.wordpress.com/ iar date referitoare la dinamica celor două evenimente  care converg (lansarea colecției de tricouri frumu de poveste și târgul de mărțișoare autentice), pregătiri și alte asemenea pe facebook pe tricouri frumu de poveste si/ tirgul de martisoare.

Evenimentele debutează oficial la BIBLIOTECA JUDEȚEANA PETRE DULFU,  Salonul Artelor, în data de 25 februarie, începând cu ora 11,00.

 și asta va fi pe tricoul meu:

xandra: că oricum am 19ani  \m/

io de colo: cu factură sau fară?  =))

xandra: cum vrei tu.. să îți fie ție convenabil , mie nu-mi trebuie factură..ce să fac cu ea??

io de colo: șiiiii …la ce-ți trebuie ție așa ceva? :-b

xandra: să-mi fac reclamă..ca un artist adevărat =))

(n-o cunoașteți pe Xandra. De fapt, nimeni n-o cunoaște)

io de colo : uaaaaau!!!!

xandra: gen cum face presa din București cu artiștii: că-i cuplează cu cine au ei chef..

io de colo: draga mea…. să recapitulăm așadar: vrei o pagină întreagă numai și numai pentru tine?

xandra: cât e o pagină întreagă?

io de colo: cu poza ta color pe interiorul ziarului 500 de euro ( la faza asta bag din top, habar n-am care-s tarifele)

xandra: nu-mi trebuie așa scump..că mai vreau să-mi fac și dupa sărbatori reclamă, știi? c-așa m-a sfătuit piaristu…puțin câte puțin..

io de colo: bun. schimbăm anbordarea atunci: câți bani vrei tu să cheltui.te întreb ca să văd cât spațiu poți lua. știi măcar atât? :-b

xandra: nu f mult, că sunt începătoare și am nevoie de reclamă aproape tot timpul să mă fac cunoscută :-?

xandra: dispun de maxim 1milion..

xandra: da în banii ăștia poti să-imi pui o poza așa sexy? stai să-ți arăt una tare, să vezi dacă e buna.. că îmi place sa fiu mai dezbracată, să se vadă tot, să moara dușmanii…=p~

You have received 1 file from b xandra. Picture 044.jpg Open (Alt+Shift+O)

xandra: e mishto poza da mă enervează scaunele alea, din spatele meu, le vezi? Nu prea dau bine, n-au aspect comercial ..nu le poți acoperi cumva? din calculator??

io de colo: grozavă poza! N-ai nimic de ascuns….Bun. și-acum să te gândești care e exact povestea pe care vrei să o publicăm și mi-o dai pe e mail la io_de_colo@yahoo.com ca sa nu spui tu p-ormă că  inventez io tâmpenii  și să nu te bată parinții că umbli cu italieni bătrâni și bogați care funcționează pe bază de viagra. k? =))

xandra: k. ți-o scriu cu cuvintele mele, și tu o mai îmbunatățești.. și nu-ți fă griji – părinții mei sunt ffff moderni. Tata mi-a luat primul prezervativ la 15 ani si mi-a arătat cu banana cum se face J.

Io de colo: ahaaaa, deci la asta e bună o banana….și mama ta ce zice?

Xandra: mama nu manâncă banane, spune ca o balonează.:-o

Io de colo: cred și eu..durează minim 9 luni, și uită-te la rezultat.:-))

xandra: și zi că mi-a luat italianu ăsta o mașină tare. de culoare roz..

xandra stai să-ți spun ceva sincer .vreau să-i fac și la unul în ciudă, care sunt sigură că citeste ziarul ăsta în fiecare zi,că e om de afaceri aici, în oraș …și prea se credeeeee..și vine si Revu și mnoa…

io de colo: e fostu?

xandra: fostul, mda…

xandra: l-am iubit mult…am investit sentimente în el. L

io de colo: tiii, și cum sa părăsească el o fată faină ca tine? ce bou….

xandra: așa–s ăștia cu bani- azi cu una, mâine cu alta.. L

Xandra  n-a mai apărut în ziarul la care scriam. Nici gratis, nici în adevertoriale de prost gust presarate cu fotografii imense, viu colorate, acer nu ascund nimic.

Pentru că s-a cuplat cu un alt om de afaceri- unul cu inevitabilul costum lucios, model italian, cu mâneca un pic cam lungă.. Emana virilitate, robustețe și miros de detergent scump cumpărat din străinatate de soția lui perfectă. Plus  parfum.

Ei bine, omul  acesta complex  ținea, firește, la imaginea lui. Mult. Biznismen serios…căruia îi era necesară o amantă serioasă.

 Așadar cariera de cântăreață a Xandrei (promițătoare, cum o asigurau toți cei din jur), a apus înainte să-nflorească. K

Docila domnisoară a reușit, în revanșă, performanța de a deveni a treia consoartă perfectă  a  afaceristului. O:-)

Abia după cununie s-a  dovedit  că omul cu Hummer și costum tăiat dupa moda italiană nu e chiar așa de-stărit. Dar asta erea acum ”decât un detaliu”..

Așa că Xandra și-a deschis un spa, pentru pretențioși. Aparențele contează. Fiind de la natură înzestrată cu diverse talente (printre care bunătatea, dăruirea în orice ar fi întreprins și un corp numai bun de despuiat, toate stropite cu un pic de mercantilitate) afacerista oferea bonusuri generoase clineților ei – oameni de afaceri prosperi ca și sotul ei și cu-adevărat prosperi. \m/ îi prefera pe-aceștia din urmă, dar nu refuza nimănui nimic…

Sistemul s-a dovedit mai lucrativ decât  s-ar fi crezut. Și , într-o binecuvântată zi, unul dintre clienții mult prea mulțumiti i-a propus Xandrei un schimb avantajos – sex de calitate contra parchet din lemn de stejar, solid,în toată casa. :-$

N-au semnat niciun contract…nici nu era necesar.

Patroana a oferit nenumarate sesiuni de masaj cu final fericit clientului cu parchetul.

Apoi și-a dat seama că niște canapele de piele ar arăta grozav în living- asta chiar după prima sesiune de relaxare totală pe care o oferea noului ei client directorul fabricii producătoare de sofale de lux…

Totul mergea strună. :-bd

Soțul se felicita pentru achiziția matrimonială cu numărul 3.

Coarnele îl încurcau nițel când juca poker cu clienții nevesti-sii..însă foarte puțin.

Dar  când încăperea a devenit prea mică din picina mișto-ului care zbura de colo,colo s-a prins că ceva nu e-n regulă. A pus camere de luat vederi la spa.

Apoi a divorțat. K  chestia cu  bonusurile …mmmm, pură aiureală capitalistă.

Xandra i-a cerut la partaj să i se restituie costul parchetului dacă vila tot îi rămânea casa încornoratului, ce naiba?!. Și-al canapelelor din piele….

. La naiba! Amorul trec,e parchetul ramine. K  și-a spus, trist, proaspătul divorțat

Judecatorul l-a obligat pe biznismen la plata  celor  23 de mii de lei noi (reprezentând contravaloare a  parchet masiv de stejar, seria prime. 110 mm latime x  20 mm grosime x  0,5 m  la pretul de  116 lei metrul pătrat, livrabil imediat) si 4.500 de  roni  reprezentând contravaloarea unui set superb de canapele albe din piele albă, fină…plus pensie alimentară.

Așa-s ăstia cu bani: nu apreciază ce au până nu le tragi una sănătoasă peste bot… și-a zis Xandra ridicând din umeri pragmatică în timp ce ieșea din sala de judecată.

Proaspăt-divorțata avea deja noi idei de afaceri în căpșoru-i drăgălaș decorat cu cercei greu din aur turcesc.

Se pricepea bine la masaj și nu numai la asta .Se pricepea acum, iată, și la bărbații cu bani…era un fapt dovedit!

cu pulpele ei îndelung lucrate  s-a așezat  dizlocând aerul: o juma de cur pe scaun, o juma de bucă în cădere liberă…stă lângă budă. cu demnitatea calmă a unei regine. pe ușa subțire și umflată la poale a-ncăperii scrie simplu, în carioca roșie: DEFECT.

și-a luat doi vișli cu muștar. și două felii de pită. le mursecă frumos, cu un deget aninat de-n nor de fum de țigară.

tabacul ars iese pe nările portocalii, păroase  de la masa din fața ei. directorul de la exploatarea minieră fumează. când era tânăr băga  33 de perechi de vișli și 2 litri de votcă ieftină în rânza dumisale de om citit. ce vremuri!

deci ce te faci când îl întâlnești pe altreilea și niciun manual de supraviețuire nu are instrucțiunile de folosință și nici ponturile uzuale pentru astfel de situații?! nicun ”how to”, nicăieri..

îți spun eu: nu faci nimic.

nici măcar metoda găinii (te împiedici în timp ce ”fugi” să-ți salvezi onoarea) nu se poate aplica pentru că toate fibrele musculaturii striate, mitocondriile, ganglionii, trigemenul cel enervant și endometrul complotează împotriva rațiunii tale.
și stai.
și stai.

stai ca vaca.

stai ca găina.

stai ca vita-n lumina farurilor de TIR.

 și toată făptura ta strigă :” băăăăăăăăă, stai așaaaaaaaaaaaa !” (în unele cazuri s-au consemnat discrete mugete ori cotcodăceli emise de femei dar nimic nu a fost certificat științific pân acu) și-aștepți.
și el se-ntoarce zâmbind spre tine cu părul viu și inelat fluturând în vânt, într-un slow motion discret de bollywood sau exact ca-ntro reclamă ieftină la un șampon ieftin pentru proletariatul est german, și din momentul ăla aproape că știi : te-ai îndrăgostit.

așa și el: s-a-ntors spre mine în timp ce eu visam să ne-mperechem frumos; să fim noii adam & eva, samson & dalila, ildiko & attila, chip & dale, marc jacobs & rent boy companion-ul său, Jason-nu-știu-cum… eu și altreilea..doar noi doi, pe o planeta noastră. doar a noastră, aparținându-ne pe de-a-ntregul..
el tarzan, eu jane, urma să dăm naștere unei noi specii – o specie mai bună, mai frumoasă, mai curată și mai uscată. să fabricăm cu dragoste și responsabilitate descendenți care să se lăfăie în hamace commode și să bea cocktailuri exotice cu umbreluță și care a doua zi să nu aibă dureri de cap sau tulburări comportamentale; strănepoți și strănepoate care să nu aibă niciodată contul de card descoprit și nici probleme cu greutatea…
pentru că vă spun sincer și după o analiză profund obiectivă : doar din mine și altreilea puteau rezulta asemenea urmași.

la asta visam eu, și jur că altreilea a citit întreg scenariul penibil de mai sus în ochii mei holbați. și nu i-a fost greu defel să mă îmblânzească…

m-am îndrăgostit.da.

 altreilea lucra după sistemul ăsta care nu dă greș aproape niciodată: te-nșuruba cu ochii lui albaștri și vorbea. vorbea, vorbea,vorbea.
spunea exact ce trebuie, avea  pauze sugestive despre care ai putea spune oricând, ai putea băga mâna-n foc chiar, că sunt anume create ca tu să înțelegi.
știi tu ce trebuie să înțelegi..

și p-ormă vorbea.iar..
vorbea.
vorbea.
atât de coerent și totalmente fermecător și pertinent și emitea atâtea semnale încărcate de-o senzualitate atavică încât scuturam capul rău, cu furie, cu prea multă energie (capul era gata să-mi zboare de pe umerii sărmanii) și-mi spuneam:” nu, domne, totul e în mintea mea..în mintea mea bolnavă intoxicată acut cu hormoni.”

și-apoi din nou facea o pauză.
una de-alea pe slow. și părul lui viu și inelat pulsa și inima îmi sta în gât și-mi spuneam, cu teamă: ”..sau totuși?!”

PLAY. STOP. PLAY. STOP..PLAY

când mă deșuruba eram  pregătită.  pentru orice.
2

ne-am intersectat acu 10 ani. și a muncit pe brânci să mă cucerească.

deși am avut impresia că eforturile toate, le-am depus doar eu..

la un moment dat am crezut că îl iubesc.
la un moment dat a crezut că mă iubește.
la un moment dat am crezut că ne iubim.

și-apoi ne-am căsătorit.

fiecare cu altcineva.

3

și acum altreilea  e la fel de frumos.

Pare proiectat special pentru lupta ultimativă cu Zmeul, oricine ar fi acesta..aproape că uitasem cât de glorios poate fi bărbatul cu care visam să umplu o planetă de copii.

mama natură i-a făcut bisectoarea din coșul pieptului cu toporul. dar a cioplit cu multă dragoste: astfel a născut linii nervoase, fine, cu zimți ușori întru inserția pe stern.văd asta fără prea mare efort prin cămașa lui nasoală, prea descheiată…

doar puțin lipsește ca ultimul nasture (care încearcă să-și facă treaba ținând laolaltă cele două bucăți de material cu imprimeu hawaiian ) să nu sară rupând ața- atât de precipitat  respiră când ne revedem.

și da, pare că mai păstrează ceva din aerul de cocalar timid amestecat în proporția ideală cu șarmul unui tip  obișnuit cu buchiile; încă înamorat de mine…

altreilea -mi-aduc perfect aminte-care părea proiectat special pentru a umili omul vitruvian nu s-a schimbat prea mult …si-acum ,după 10 ani, la fel de frumos ca-n ziua-n care mi-a mărturisit  că mă iubește atât de mult încât trebuie să ia o pauză…

eu l-am crezut.

 Îmi spune acum, când stau cu ochii ațintiți pe nasturele chinuit al cămășii sale urâte că e fidel nevestii, că citește Biblia și-l iubește pe Iisus.

Emană acelați miros de covor de Dacie veche de 40 de ani – seria cinstită cu motor de Reanult original- cu care m-a zăpăcit și prima oară.

Abia acum înțeleg că e mirosu hormonilor care fierb..ăsta e el :un vânător. așa miroase orice vânător român de trofee, ambalat în precinstita-i Dacie de demult…

 lipsește doar cățelușul maro care dă din cap placid părând a spune ”prosto, proasto, proasto”

îl ascult. îl ascult cu amabilitate și mă prefac că-l cred, cum altfel ??

și-n mine inima e ruptă în bucăți…câinele de sub luneta Daciei are dinții ascuțiți.

copilaria mi-a fost traumatizata (și,vorbesc serios) de sport.
am fost inscrisa intr-o clasa sportiva pt ca eram cam bleaga si grasuta.
am facut inot in clasele  I-IV cu maxima sila, aproape zilnic, in fiecare dimineata. imi doream su ardoare sa merg la antrenament si sa vad bazinul olimpic in ruine, antrenorii inlacrimati , cutremurati de neputinta in fata fatalitatii spunindu-ne :”copii, mergeti acasa, totul s-a sfirsit..” (hehe, aici iti imaginezi ceva gen film ”soarta aurei si argentinei”; am plins mult vazindu-l.) n-am avut noroc.
tin minte si acum ce frica imi era de partea adinca a bazinului unde pe covorul de sedimente decantate cineva desenase un schelet, tin minte durerea de scalp cind imi puneam casca si intepătura perfida pe suncile mele fragede a camerei de bicicleta (pe vremea aia nu era colaci civilizati); tin minte si acum slapii antrenoarei peste bucile mele – că pe atunci asta era metoda pedagogica pură care-și dovedea în 99  % din cazuri eficiența… ) pe scurt, am esuat lamentabil ca inotătoare..

am făcu t handbal la un moment dat, fără rezultate notabile.. singurul lucru care mi-a plăcut a fost treningul. și faptul că mă puteam lăuda că fac
parte din clubul cu pricina(nu-i mai știu numele)

m-am apucat de sală pe vremea când trăgeau de fiare numai bărbații prin Baia Mare după ce unul din iubiții mei s-a uitat cu un ochi critic la mine și a prezis că în 2-3 ani mă umplu de celulită dacă mai dospesc mult. n-am pregetat și m-am apucat să transpir corect. cu rezultate. vizibile.

la un moment dat aproape că mă convinsese Ioji Szabo (antrenorul campionilor  de culturism & body fitness din Baia Mare) să particip la un concurs de fitness, dar eu și regimul alimentar de fibrare…C”mooon” suntem din lumi diferite. iubesc excesele culinare, sunt-aproape sigur-  urmașa lui gargantua. sau a pantagruelului..

pe urmă, inevitabil, am trecut la tae-bo. mi-a plăcut suficient de mult ca să practic pseudo-sportu ăsta  câțiva ani buni până mi-am dat seama că de fapt gagicile vin doar ca să-și arate treningurile scumpe, implanturile, părul impecabil făcut cu placa, mașinile și să se holbeze nestingherite la bucile instructorilor. care prezentau, vă spun eu…în fine, ceva  aici nu era din filmu meu.

și p-ormă am decoperit taekwon do.
cum? păi foarte simplu : am vrut să fiu o mamă model și să  dau un bun exemplu copilului..așa că m-am luat cu prunc cu tot și m-am dus anu trecut pe  vremea asta la clubul ăsta, dragonul. am făcut câteva antrenamente …degeaba. copilul a abandonat. eu nu (doar trebuia să-i demonstrez mucosului că e un fraier și e 1- 0 pentru mine… ) ..
în timp ce pruncul a rămas insensibil la provocări, antrenorul m-a programat pentru examenul de grad și în august mi-am luat centura galbenă. se întâmpla după o beție crâncenă prestată cu o noapte mai devreme, cu totul întâmplător  (chiar mă temeam să nu vomez spontant și nestăvilit  atunci când urma să fac se inevitabilele 60 de echere. dar God loves me, și am scăpat…)
cel mai frică mi-a fost de testul de mobilitate și rezistență (50 de flotări? din nou C ” mooon!).

acuma mă pregătesc  pt cea verde (nu știu când va fi examenul ) și la fel de tare mă tem de testul de rezistență; de data asta vor fi mai multe flotări( fuck!) și mobilitate..

în rest. toate bune
 sportul e bun.

a se evita totuși combinația cu vomitive: alcool& iarbă..  let love rule!

_____________________________

notă de subsol- pentru cei ce n-au priceput : nu mă laud că-s karatistă. fac și eu ce mi se spune p-acolo, pe la sală. nu-s nici mare sportivă, nici performantă, nici spaima lu cichician, nici spălată de creier. sunt doar entuziasmată de ceea ce fac. (și) pace!

reiau textul de pe maramureseni.ro, dar cu alte cuvinte…

postarea  originală- al cărei mesaj care a fost înțeles corect  de maxim 10 oameni- e îngropată acolo unde se odihnește în pace și simțul umorului cititorilor implicați în RF.

noroc bun!

au bărbații un obicei: păstrează tot.

chibriturile arse le pun la loc, frumușel, în cutie.
ambalaje de la șunca felii, cutiile goale de bere sau conserva de ton devastată rămân cuminți în frigider.
tricourile murdare le pun la loc în dulap, șosetele puturoase dorm sub pat, în sos propriu și praf.

o vreme..multă vreme. foarte multă vreme..

până apari tu, gospodină cu simț al organizării, și arunci vestigiile dezmățului pe fereastră. sau la gunoi.
sentimental, bărbații procedează identic: lasă câte-un ambalaj de realție pe raft; până înflorește mucegaiul. până vii (sau revii), deschizi ușa, te strâmbi într-un anume fel, cu profesionalism, îți sufleci mânecile și asanezi după cum urmează:

• dacă mucegaiul a crrescut pe cojile fostei voastre relații spui așa: e ok, am tratat afecțiunea cu antibiotic, acum sunt speranțe de însănătoșire. fără dubiu. și ești fericită: a rămas ceva după tine (e doar lenea, tu știi asta dar nu vrei să admiți o posibilitatea atât de ne-roamntică);
• dacă nu e vorba de tine și el -ci de el și altă curvă- razi tot. la sânge.

se cheamă că de-acum teritoriul e curat, pregătit pentru o nouă relație sănătoasă.
teoretic. doar teoretic..