mergem să vedem cum desenele fac picioare??

20 02 2011





about

14 02 2011

”Martisorul viu” – o colectie de poveste

29 dintre cele mai reusite desene ale lui Markus PERIDE (care împlinește 6 ani în luna mai) vor fi purtate de colegii sai din grupa mare de la Gradinita  Step-by-Step, în cadrul unei defilari de moda intitulate Martisorul viu, găzduită de Târgul de mărțișoare 2011.

Majoritatea lucrarilor sunt inspirate de  povestile copilariei: Alba ca zapada, Rapunzel, Sinbad marinarul, Hansel si gretel, Frumoasa din padurea adormita, etc.

Markus este pasionat de desen dintotdeauna iar lucrările imprimate pe colecția de tricouri frumu de poveste au mai puțin de un an vechime (cele mai multe au fost realizate la adăpost de soarele arzător al Italiei, pe la ceasurile amiezii, în curtea unchiului Dodo – stabilit în Abruzzo, la care micul artist și-a petrecut o parte din vacanța de vară).

Ideea de ”mărțișoare vii” aparține artistului plastic  Ileana Danci Horoba (care este, pentru al treilea an consecutiv, și organizator al Târgului de Mărțișoare băimărean).

Designul ”tricourilor frumu de poveste” aparține băimăreanului Ovidiu POP – masterand în design vestimentar la U.A.D. Cluj, la rându-i absolvent al Grădiniței Step-by-step!

Colecția conține 29 de piese vestimentare pentru că atâția sunt la număr grădinarii alături de care Markus muncește zi de zi, descifrând tainele lumii cu ajutorul educatoarelor Rodica Zaha și Raluca Văscan.  Pentru ca totul să arate cât mai profesional cu putință, micuții au exersat ieșirea pe catwalk cu inimoasa Amalia Fazekas – coregraful piticilor.

Mai multe detalii despre munca artistului găsiți pe http://markusatwork.wordpress.com/ iar date referitoare la dinamica celor două evenimente  care converg (lansarea colecției de tricouri frumu de poveste și târgul de mărțișoare autentice), pregătiri și alte asemenea pe facebook pe tricouri frumu de poveste si/ tirgul de martisoare.

 

Evenimentele debutează oficial la BIBLIOTECA JUDEȚEANA PETRE DULFU,  Salonul Artelor, în data de 25 februarie, începând cu ora 11,00.

 și asta va fi pe tricoul meu:





perfect autentic. model nou, îmbunătățit, cu injecție

7 02 2011
un țigan din Baia Mare și-a botezat copilul, simplu :chiușapte (varianta scurtă = Q7).

într-o zi, în pruncu outcast-ului s-a stricat ceva. bătea un cheder, fila o bujie, scăpa ulei pe undeva, probleme cu direcția..nu știu.

când medicul (că bani de mecanic n-avea asistatu social) s-a uitat lung la el și-a-ntrebat – înainte să treacă numele puradelului în regiitrul de consultații de la urgență – dacă numele e pe bune au ba, gaboru mândru zice:

mai am unu acasă, icscinci  îl strigăm (X5)..

 plm și io care mă plângeam că-s mari taxele, impozitele și scumpă benzina… :))





meserie – brățară de aur.

6 02 2011

xandra: merci pt reclama din ziar..cât să îți plătesc să îmi mai faci acuma-nainte, așa, de sărbatori reclamă prin ziare??.tot așa cu poză. și dacă poți cuplează-mă și cu ceva om de afaceri italian..și dacă nu dai nume dar să fie interesant articolul, înțlegi? =))

xandra: că oricum am 19ani  \m/

io de colo: cu factură sau fară?  =))

xandra: cum vrei tu.. să îți fie ție convenabil , mie nu-mi trebuie factură..ce să fac cu ea??

io de colo: șiiiii …la ce-ți trebuie ție așa ceva? :-b

xandra: să-mi fac reclamă..ca un artist adevărat =))

(n-o cunoașteți pe Xandra. De fapt, nimeni n-o cunoaște)

io de colo : uaaaaau!!!!

xandra: gen cum face presa din București cu artiștii: că-i cuplează cu cine au ei chef..

io de colo: draga mea…. să recapitulăm așadar: vrei o pagină întreagă numai și numai pentru tine?

xandra: cât e o pagină întreagă?

io de colo: cu poza ta color pe interiorul ziarului 500 de euro ( la faza asta bag din top, habar n-am care-s tarifele)

xandra: nu-mi trebuie așa scump..că mai vreau să-mi fac și dupa sărbatori reclamă, știi? c-așa m-a sfătuit piaristu…puțin câte puțin..

io de colo: bun. schimbăm anbordarea atunci: câți bani vrei tu să cheltui.te întreb ca să văd cât spațiu poți lua. știi măcar atât? :-b

xandra: nu f mult, că sunt începătoare și am nevoie de reclamă aproape tot timpul să mă fac cunoscută :-?

xandra: dispun de maxim 1milion..

xandra: da în banii ăștia poti să-imi pui o poza așa sexy? stai să-ți arăt una tare, să vezi dacă e buna.. că îmi place sa fiu mai dezbracată, să se vadă tot, să moara dușmanii…=p~

You have received 1 file from b xandra. Picture 044.jpg Open (Alt+Shift+O)

xandra: e mishto poza da mă enervează scaunele alea, din spatele meu, le vezi? Nu prea dau bine, n-au aspect comercial ..nu le poți acoperi cumva? din calculator??

io de colo: grozavă poza! N-ai nimic de ascuns….Bun. și-acum să te gândești care e exact povestea pe care vrei să o publicăm și mi-o dai pe e mail la io_de_colo@yahoo.com ca sa nu spui tu p-ormă că  inventez io tâmpenii  și să nu te bată parinții că umbli cu italieni bătrâni și bogați care funcționează pe bază de viagra. k? =))

xandra: k. ți-o scriu cu cuvintele mele, și tu o mai îmbunatățești.. și nu-ți fă griji – părinții mei sunt ffff moderni. Tata mi-a luat primul prezervativ la 15 ani si mi-a arătat cu banana cum se face J.

Io de colo: ahaaaa, deci la asta e bună o banana….și mama ta ce zice?

Xandra: mama nu manâncă banane, spune ca o balonează.:-o

Io de colo: cred și eu..durează minim 9 luni, și uită-te la rezultat.:-))

xandra: și zi că mi-a luat italianu ăsta o mașină tare. de culoare roz..

xandra stai să-ți spun ceva sincer .vreau să-i fac și la unul în ciudă, care sunt sigură că citeste ziarul ăsta în fiecare zi,că e om de afaceri aici, în oraș …și prea se credeeeee..și vine si Revu și mnoa…

io de colo: e fostu?

xandra: fostul, mda…

xandra: l-am iubit mult…am investit sentimente în el. L

io de colo: tiii, și cum sa părăsească el o fată faină ca tine? ce bou….

xandra: așa–s ăștia cu bani- azi cu una, mâine cu alta.. L

Xandra  n-a mai apărut în ziarul la care scriam. Nici gratis, nici în adevertoriale de prost gust presarate cu fotografii imense, viu colorate, acer nu ascund nimic.

Pentru că s-a cuplat cu un alt om de afaceri- unul cu inevitabilul costum lucios, model italian, cu mâneca un pic cam lungă.. Emana virilitate, robustețe și miros de detergent scump cumpărat din străinatate de soția lui perfectă. Plus  parfum.

Ei bine, omul  acesta complex  ținea, firește, la imaginea lui. Mult. Biznismen serios…căruia îi era necesară o amantă serioasă.

 Așadar cariera de cântăreață a Xandrei (promițătoare, cum o asigurau toți cei din jur), a apus înainte să-nflorească. K

Docila domnisoară a reușit, în revanșă, performanța de a deveni a treia consoartă perfectă  a  afaceristului. O:-)

Abia după cununie s-a  dovedit  că omul cu Hummer și costum tăiat dupa moda italiană nu e chiar așa de-stărit. Dar asta erea acum ”decât un detaliu”..

Așa că Xandra și-a deschis un spa, pentru pretențioși. Aparențele contează. Fiind de la natură înzestrată cu diverse talente (printre care bunătatea, dăruirea în orice ar fi întreprins și un corp numai bun de despuiat, toate stropite cu un pic de mercantilitate) afacerista oferea bonusuri generoase clineților ei – oameni de afaceri prosperi ca și sotul ei și cu-adevărat prosperi. \m/ îi prefera pe-aceștia din urmă, dar nu refuza nimănui nimic…

Sistemul s-a dovedit mai lucrativ decât  s-ar fi crezut. Și , într-o binecuvântată zi, unul dintre clienții mult prea mulțumiti i-a propus Xandrei un schimb avantajos – sex de calitate contra parchet din lemn de stejar, solid,în toată casa. :-$

N-au semnat niciun contract…nici nu era necesar.

Patroana a oferit nenumarate sesiuni de masaj cu final fericit clientului cu parchetul.

Apoi și-a dat seama că niște canapele de piele ar arăta grozav în living- asta chiar după prima sesiune de relaxare totală pe care o oferea noului ei client directorul fabricii producătoare de sofale de lux…

Totul mergea strună. :-bd

Soțul se felicita pentru achiziția matrimonială cu numărul 3.

Coarnele îl încurcau nițel când juca poker cu clienții nevesti-sii..însă foarte puțin.

Dar  când încăperea a devenit prea mică din picina mișto-ului care zbura de colo,colo s-a prins că ceva nu e-n regulă. A pus camere de luat vederi la spa.

Apoi a divorțat. K  chestia cu  bonusurile …mmmm, pură aiureală capitalistă.

Xandra i-a cerut la partaj să i se restituie costul parchetului dacă vila tot îi rămânea casa încornoratului, ce naiba?!. Și-al canapelelor din piele….

. La naiba! Amorul trec,e parchetul ramine. K  și-a spus, trist, proaspătul divorțat

Judecatorul l-a obligat pe biznismen la plata  celor  23 de mii de lei noi (reprezentând contravaloare a  parchet masiv de stejar, seria prime. 110 mm latime x  20 mm grosime x  0,5 m  la pretul de  116 lei metrul pătrat, livrabil imediat) si 4.500 de  roni  reprezentând contravaloarea unui set superb de canapele albe din piele albă, fină…plus pensie alimentară.

Așa-s ăstia cu bani: nu apreciază ce au până nu le tragi una sănătoasă peste bot… și-a zis Xandra ridicând din umeri pragmatică în timp ce ieșea din sala de judecată.

Proaspăt-divorțata avea deja noi idei de afaceri în căpșoru-i drăgălaș decorat cu cercei greu din aur turcesc.

Se pricepea bine la masaj și nu numai la asta .Se pricepea acum, iată, și la bărbații cu bani…era un fapt dovedit!





vișli de salaș

6 02 2011

pulpe grele, din unt scump. sculptate cu cuțitul de bucătărie. cam așa cum potrivești crema pe blatul de tort așa au fost făcute de Creator pulpele doamnei cu pricina..

cu pulpele ei îndelung lucrate  s-a așezat  dizlocând aerul: o juma de cur pe scaun, o juma de bucă în cădere liberă…stă lângă budă. cu demnitatea calmă a unei regine. pe ușa subțire și umflată la poale a-ncăperii scrie simplu, în carioca roșie: DEFECT.

și-a luat doi vișli cu muștar. și două felii de pită. le mursecă frumos, cu un deget aninat de-n nor de fum de țigară.

tabacul ars iese pe nările portocalii, păroase  de la masa din fața ei. directorul de la exploatarea minieră fumează. când era tânăr băga  33 de perechi de vișli și 2 litri de votcă ieftină în rânza dumisale de om citit. ce vremuri!





prima dragoste

31 01 2011

1

deci ce te faci când îl întâlnești pe altreilea și niciun manual de supraviețuire nu are instrucțiunile de folosință și nici ponturile uzuale pentru astfel de situații?! nicun ”how to”, nicăieri..

îți spun eu: nu faci nimic.

nici măcar metoda găinii (te împiedici în timp ce ”fugi” să-ți salvezi onoarea) nu se poate aplica pentru că toate fibrele musculaturii striate, mitocondriile, ganglionii, trigemenul cel enervant și endometrul complotează împotriva rațiunii tale.
și stai.
și stai.

stai ca vaca.

stai ca găina.

stai ca vita-n lumina farurilor de TIR.

 și toată făptura ta strigă :” băăăăăăăăă, stai așaaaaaaaaaaaa !” (în unele cazuri s-au consemnat discrete mugete ori cotcodăceli emise de femei dar nimic nu a fost certificat științific pân acu) și-aștepți.
și el se-ntoarce zâmbind spre tine cu părul viu și inelat fluturând în vânt, într-un slow motion discret de bollywood sau exact ca-ntro reclamă ieftină la un șampon ieftin pentru proletariatul est german, și din momentul ăla aproape că știi : te-ai îndrăgostit.

așa și el: s-a-ntors spre mine în timp ce eu visam să ne-mperechem frumos; să fim noii adam & eva, samson & dalila, ildiko & attila, chip & dale, marc jacobs & rent boy companion-ul său, Jason-nu-știu-cum… eu și altreilea..doar noi doi, pe o planeta noastră. doar a noastră, aparținându-ne pe de-a-ntregul..
el tarzan, eu jane, urma să dăm naștere unei noi specii – o specie mai bună, mai frumoasă, mai curată și mai uscată. să fabricăm cu dragoste și responsabilitate descendenți care să se lăfăie în hamace commode și să bea cocktailuri exotice cu umbreluță și care a doua zi să nu aibă dureri de cap sau tulburări comportamentale; strănepoți și strănepoate care să nu aibă niciodată contul de card descoprit și nici probleme cu greutatea…
pentru că vă spun sincer și după o analiză profund obiectivă : doar din mine și altreilea puteau rezulta asemenea urmași.

la asta visam eu, și jur că altreilea a citit întreg scenariul penibil de mai sus în ochii mei holbați. și nu i-a fost greu defel să mă îmblânzească…

mam îndrăgostit.da.

 altreilea lucra după sistemul ăsta care nu dă greș aproape niciodată: te-nșuruba cu ochii lui albaștri și vorbea. vorbea, vorbea,vorbea.
spunea exact ce trebuie, avea  pauze sugestive despre care ai putea spune oricând, ai putea băga mâna-n foc chiar, că sunt anume create ca tu să înțelegi.
știi tu ce trebuie să înțelegi..

și p-ormă vorbea.iar..
vorbea.
vorbea.
atât de coerent și totalmente fermecător și pertinent și emitea atâtea semnale încărcate de-o senzualitate atavică încât scuturam capul rău, cu furie, cu prea multă energie (capul era gata să-mi zboare de pe umerii sărmanii) și-mi spuneam:” nu, domne, totul e în mintea mea..în mintea mea bolnavă intoxicată acut cu hormoni.”

și-apoi din nou facea o pauză.
una de-alea pe slow. și părul lui viu și inelat pulsa și inima îmi sta în gât și-mi spuneam, cu teamă: ”..sau totuși?!”

PLAY. STOP. PLAY. STOP..PLAY

când mă deșuruba eram  pregătită.  pentru orice.
2

ne-am intersectat acu 10 ani. și a muncit pe brânci să mă cucerească.

deși am avut impresia că eforturile toate, le-am depus doar eu..

la un moment dat am crezut că îl iubesc.
la un moment dat a crezut că mă iubește.
la un moment dat am crezut că ne iubim.

și-apoi ne-am căsătorit.

fiecare cu altcineva.

3

și acum altreilea  e la fel de frumos.

Pare proiectat special pentru lupta ultimativă cu Zmeul, oricine ar fi acesta..aproape că uitasem cât de glorios poate fi bărbatul cu care visam să umplu o planetă de copii.

mama natură i-a făcut bisectoarea din coșul pieptului cu toporul. dar a cioplit cu multă dragoste: astfel a născut linii nervoase, fine, cu zimți ușori întru inserția pe stern.văd asta fără prea mare efort prin cămașa lui nasoală, prea descheiată…

doar puțin lipsește ca ultimul nasture (care încearcă să-și facă treaba ținând laolaltă cele două bucăți de material cu imprimeu hawaiian ) să nu sară rupând ața- atât de precipitat  respiră când ne revedem.

și da, pare că mai păstrează ceva din aerul de cocalar timid amestecat în proporția ideală cu șarmul unui tip  obișnuit cu buchiile; încă înamorat de mine…

altreilea -mi-aduc perfect aminte-care părea proiectat special pentru a umili omul vitruvian nu s-a schimbat prea mult …si-acum ,după 10 ani, la fel de frumos ca-n ziua-n care mi-a mărturisit  că mă iubește atât de mult încât trebuie să ia o pauză…

eu l-am crezut.

 Îmi spune acum, când stau cu ochii ațintiți pe nasturele chinuit al cămășii sale urâte că e fidel nevestii, că citește Biblia și-l iubește pe Iisus.

Emană acelați miros de covor de Dacie veche de 40 de ani – seria cinstită cu motor de Reanult original- cu care m-a zăpăcit și prima oară.

Abia acum înțeleg că e mirosu hormonilor care fierb..ăsta e el :un vânător. așa miroase orice vânător român de trofee, ambalat în precinstita-i Dacie de demult…

 lipsește doar cățelușul maro care dă din cap placid părând a spune ”prosto, proasto, proasto”

îl ascult. îl ascult cu amabilitate și mă prefac că-l cred, cum altfel ??

și-n mine inima e ruptă în bucăți…câinele de sub luneta Daciei are dinții ascuțiți.





mă întreabă o colegă cât de sportivă sunt.și-i răspund:

11 12 2010

copilaria mi-a fost traumatizata (și,vorbesc serios) de sport.
am fost inscrisa intr-o clasa sportiva pt ca eram cam bleaga si grasuta.
am facut inot in clasele  I-IV cu maxima sila, aproape zilnic, in fiecare dimineata. imi doream su ardoare sa merg la antrenament si sa vad bazinul olimpic in ruine, antrenorii inlacrimati , cutremurati de neputinta in fata fatalitatii spunindu-ne :”copii, mergeti acasa, totul s-a sfirsit..” (hehe, aici iti imaginezi ceva gen film ”soarta aurei si argentinei”; am plins mult vazindu-l.) n-am avut noroc.
tin minte si acum ce frica imi era de partea adinca a bazinului unde pe covorul de sedimente decantate cineva desenase un schelet, tin minte durerea de scalp cind imi puneam casca si intepătura perfida pe suncile mele fragede a camerei de bicicleta (pe vremea aia nu era colaci civilizati); tin minte si acum slapii antrenoarei peste bucile mele – că pe atunci asta era metoda pedagogica pură care-și dovedea în 99  % din cazuri eficiența… :)) pe scurt, am esuat lamentabil ca inotătoare..

am făcu t handbal la un moment dat, fără rezultate notabile.. singurul lucru care mi-a plăcut a fost treningul. și faptul că mă puteam lăuda că fac
parte din clubul cu pricina(nu-i mai știu numele)

m-am apucat de sală pe vremea când trăgeau de fiare numai bărbații prin Baia Mare după ce unul din iubiții mei s-a uitat cu un ochi critic la mine și a prezis că în 2-3 ani mă umplu de celulită dacă mai dospesc mult. n-am pregetat și m-am apucat să transpir corect. cu rezultate. vizibile.

la un moment dat aproape că mă convinsese Ioji Szabo (antrenorul campionilor  de culturism & body fitness din Baia Mare) să particip la un concurs de fitness, dar eu și regimul alimentar de fibrare…C”mooon” suntem din lumi diferite. iubesc excesele culinare, sunt-aproape sigur-  urmașa lui gargantua. sau a pantagruelului..

pe urmă, inevitabil, am trecut la tae-bo. mi-a plăcut suficient de mult ca să practic pseudo-sportu ăsta  câțiva ani buni până mi-am dat seama că de fapt gagicile vin doar ca să-și arate treningurile scumpe, implanturile, părul impecabil făcut cu placa, mașinile și să se holbeze nestingherite la bucile instructorilor. care prezentau, vă spun eu…în fine, ceva  aici nu era din filmu meu.

și p-ormă am decoperit taekwon do.
cum? păi foarte simplu : am vrut să fiu o mamă model și să  dau un bun exemplu copilului..așa că m-am luat cu prunc cu tot și m-am dus anu trecut pe  vremea asta la clubul ăsta, dragonul. am făcut câteva antrenamente …degeaba. copilul a abandonat. eu nu (doar trebuia să-i demonstrez mucosului că e un fraier și e 1- 0 pentru mine… ) ..
în timp ce pruncul a rămas insensibil la provocări, antrenorul m-a programat pentru examenul de grad și în august mi-am luat centura galbenă. se întâmpla după o beție crâncenă prestată cu o noapte mai devreme, cu totul întâmplător  (chiar mă temeam să nu vomez spontant și nestăvilit  atunci când urma să fac se inevitabilele 60 de echere. dar God loves me, și am scăpat…)
cel mai frică mi-a fost de testul de mobilitate și rezistență (50 de flotări? din nou C ” mooon!).

acuma mă pregătesc  pt cea verde (nu știu când va fi examenul ) și la fel de tare mă tem de testul de rezistență; de data asta vor fi mai multe flotări( fuck!) și mobilitate..

în rest. toate bune😉
 sportul e bun.

a se evita totuși combinația cu vomitive: alcool& iarbă..  let love rule!

_____________________________

notă de subsol– pentru cei ce n-au priceput : nu mă laud că-s karatistă. fac și eu ce mi se spune p-acolo, pe la sală. nu-s nici mare sportivă, nici performantă, nici spaima lu cichician, nici spălată de creier. sunt doar entuziasmată de ceea ce fac. (și) pace!





rivulus fashion 2010

6 12 2010

 

reiau textul de pe maramureseni.ro, dar cu alte cuvinte…

postarea  originală- al cărei mesaj care a fost înțeles corect  de maxim 10 oameni- e îngropată acolo unde se odihnește în pace și simțul umorului cititorilor implicați în RF.

noroc bun!😉





raed my lips: u suck!

17 08 2010

ia ghiciți cine e marele erou național? raed arafat.

un tip care știe doar una și bună: să se mediatizeze copios și să rămână mereu  în atenția presei. dar,chapeau! o face cu încăpățînarea unei eczeme și cu eficiența unei dureri de apendic inflamat, purulent. e tare gagiul și are ce nb-aveți voi mă:  laudă de sine! punct.

ghiaurii noștri îl vor azi ministru al sănătății; mâine proabil președinte și peste 100 de ani, îl vor dori beatificat, luptând pentru faimă cu sfântul ștefan al vecinilor din pustă.. 

enfin, la ce cerebel năclăit de telenovele are poporul român, raed arafat e cel mai bun superman!

poftă bună iubiți mămăligari, luați rahatu cu lingura mare! vouă vă plac fanfaronii și vă doare-n cur de ăia care tac și fac.

P/S. aștept cu nerăbdare să  văd dacă vă botezații kinderii raed sau raeda. că orice e posibil, când allah nu se află în aria de acoperire.





analize. relaționale

7 08 2010

au bărbații un obicei: păstrează tot.

chibriturile arse le pun la loc, frumușel, în cutie.
ambalaje de la șunca felii, cutiile goale de bere sau conserva de ton devastată rămân cuminți în frigider.
tricourile murdare le pun la loc în dulap, șosetele puturoase dorm sub pat, în sos propriu și praf.

o vreme..multă vreme. foarte multă vreme..

până apari tu, gospodină cu simț al organizării, și arunci vestigiile dezmățului pe fereastră. sau la gunoi.
sentimental, bărbații procedează identic: lasă câte-un ambalaj de realție pe raft; până înflorește mucegaiul. până vii (sau revii), deschizi ușa, te strâmbi într-un anume fel, cu profesionalism, îți sufleci mânecile și asanezi după cum urmează:

  • dacă mucegaiul a crrescut pe cojile fostei voastre relații spui așa: e ok, am tratat afecțiunea cu antibiotic, acum sunt speranțe de însănătoșire. fără dubiu. și ești fericită: a rămas ceva după tine (e doar lenea, tu știi asta dar nu vrei să admiți o posibilitatea atât de ne-roamntică);
  • dacă nu e vorba de tine și el -ci de el și altă curvă- razi tot. la sânge.

se cheamă că de-acum teritoriul e curat, pregătit pentru o nouă relație sănătoasă.
teoretic. doar teoretic..





da

5 08 2010

barbatii sunt prosti
da
toate relatii se termina prost,in maxim spleen
da
de-am fi stiut noi, la timpul potrivit, toate astea…macar ne luam unu cu bani. altfel te plictisesti linga unu bogat..
da
stii ceea ce ma inspaiminta?ca stiind deja toate astea voi contiuna sa fac aceleasi greseli>voi alege un barbat,ma voi marita (a 2-a sau a 3-a oara) cu el, voi fi nefericita din nou..

da





vasile morar- ministrul educației sexuale

3 08 2010

poetul meu preferat e vasile morar.

un cvasi anonim care abia ce-a înșfăcat premiul cel mare la festivalul internațional de poezie de la uzdin pe 2010.la fel ca mircea dinescu, adrian păunescu, leonida lari si alții..

morar are carne multă-n poezia lui. păsărici, prune, borangic, sânge, lampă cu gaz .țâțe, amor-tiptil. pasiune.

când conversează, morar are texte gen ”damn I m good!” și- o spune cu atâta nonșalanță de-ți vine să-l pupi (pentru că,culmea, are dreptate, și e atât de candid când o spune de nu-i drept!)

morar n-are bani și nici n-o să se îmbogățească din cărțile scrise de el da dacă-i nevoie zice c-o să vândă și-un tractor și rațele din curtea lui prăfoasă din chelința. morar scrie cu creionu și are mereu la el o agendă-n care fircălește poeme de amor pentru dumnezeu și femei- sau poate e totuna…cine știe?! morar nu știe să-și folosească telefonul mobil dar când îl sun îmi spune cu o oarecare duioșie oarecum paternă : ”aaaaanaamaaria, știam că tu ești. am simțit!”

morar-poetul a  moștenit ceva pădure și s-a gândit să se retragă acolo la bătrânețe. singur. are și-un plan: va ține legătura prin telefon  cu popa din sat ca să fie sigur că nu i se-mpute cadavrul dacă moare subit.

a eșuat ca agricultor, politică nu mai face deși e țărănist din moși-strămoși. a fost diriginte de poștă și-acolo cred că a mâncat depeșe de amor pe pită. acuma pensia vine – e numa bună ca să finanțeze  setea de cultură pe care și-o astâmpără la ”academia ojete”; nevasta-și vede mai departe de treabă în bătătura casei și bombăne; fecioru i-o ajuns primar în ulmeni.

morar nu se poate opri din scris și mă tem că nu e bine. nu e bine pentru eminescu zic…

(cu vasile am făcut azi un interviu mișto ce va fi difuzat pe http://www.emaramures.ro joi, in 5 august, la 21.30. merge și pe tv, firește…)





blonda, te poop!

31 07 2010
blonda stă pe budă și citește posolgia pentru pastilele de căcare (civilizat li se spune pastile de slăbit, științific habar n-am cum le spune…)

minusculul chihuahua e încolăcit pe glezna ei stângă și dă din cur. e ca o mașină de cusut pentru de voiaj, mititică și harnică.
”are nevoie de afecțiune”, rezumă, laconică, creatura care vrea să scape de cele 300 de grame în plus ce-i umbresc seninul.

”nu acum kiki”, geme blonda slăbind brusc și javra pare să se chircească instananeu de durere: de vină e rana din sufletul lui sensibil. respins de stăpână. abandonat… o să facă e criză de nervi. că așa-s chihuahua: filingoși, na! deocamdată latră ca tâmpitu. sau poate asta e criza lui de nervi?!
sunt un cuplu potrivit ei doi.

”o să-i treacă” spune blonda, ușurată.
și-i trece. se retrage între gleznele ei, chiar sub chiloțeii care alcătuiesc un baldachin roz de mătase și extrem cochet pentru ghemu ăla mititel de rahat deprimat, pe care toți îl strigă kiki.

kiki e minuscul, cam cât creierul stăpânei sale. cât să-l vâri într-un pahar burtos de coniac și să-l dai pe gât.
noroc că blonda nu bea. ea are principii. adică bea, da numai ceai de crușin sau ceai verde sau extract alge sau decocturi ori infurzii elaborate din ierburi exotice care provoacă maiestuoase căcări și ucid celulita.
uf, e atât de greu să fi blondă!






crește la noi orezu-ntr-un an, cât China!

29 07 2010

zice presa:”Agentii economici din sectorul panificatiei avertizeaza ca pretul painii ar putea creste din toamna cu 30 %. Producatorii maramureseni afirma ca majorarea este necesara in conditiile in care productia de grau a fost serios afectata de inundatii sau de boli, insa nu pot deocamdata avansa o data certa la care se va opera modificarea de pret. ”

mah, daca asa stau treburile si daca tot exista ditamnai similaritudinile intre culturile chineza si românescă (Udrea dixit), hai să cultivăm orez. vremea e prielnică!





despre posta si moguli,indicii pentru serviciile secrete ca poate n-au timp sa fabrice scenarii

29 07 2010

Eugen Stoica: ai vazut cine`i tns  romania?
ana_peride: iep
Eugen Stoica: un oarecare a inregistrat brandul de tara in dot ro acum o saptamana  http://bit.ly/ao9vnu
ana_peride: cul
Eugen Stoica: cum dracu sa faci un ditai brand de tara si sa nu cumperi domeniu .ro? ce brandu meu?
ana_peride: l-o fi cumparat nutziprin intermediul firmei cu pricina nu te nacai tu prea tare

ana_peride: si ministeru l-a rascumpara pe bani grei
ana_peride: nu e limpede?
Eugen Stoica: se poate si asta
ana_peride: nu ca se poate
Eugen Stoica: da io zic altceva
ana_peride: bag mina-n foc
Eugen Stoica: ma intreaba un prieten: daca pe ridzi au futut`o pe udrea de ce n`o fac posta?
ana_peride: ca proasta nu e
ana_peride: posta e in faliment
ana_peride: se poarta sexu in grup cu consimtzamintu tuturor
Eugen Stoica: posta o vrea voiculescu
Eugen Stoica: si vantu sarea
Eugen Stoica: asa era
ana_peride: poi daca are cu ce
Eugen Stoica: deci n`au cum s`o faca posta
ana_peride: n au frate
Eugen Stoica: ar insemna s`o dea la mogul
ana_peride: ce discutzii deep avem





superagentul zaharia

29 07 2010

dak-ash fi pentru-o zi preshedinte, ash da instant decretu sa-nceteze bancurile cu chuck noris.

caci unde e patriotismu nostru??

doar il avem pe agentu zaharia, spaima VIP-urilor.

militzianu cel brav care maninca salamu de vara cu tot cu sfoara..stiati ca superman insusi si-a cumparat o pijama imprimata cu agentul zaharia in exercitziul functziunii??





cafeaua de dimineatza, fara Prevert

29 07 2010

la cafenea,a zi dimineatza.

un pulalau care dupa vorba, dupa port putea avea maxim 8 clase si calificare in vinzari directe(marfa furata de pe paris, direct din portbagaju masinii,totul negociabil ,pentru cunoscutzi si clientzii fideli dam si pe caiet) ii spune interlocutorului de la celalalt capat al telefoniei mobile

suna-ma mai tirziu, sunt intr-o sedintza






act like one!

29 07 2010

o tanti azi dimineatza la tv zice cu patos ca actorii n-ar trebui sa plateasca somaj ca ce ati vazut voi actori someri??! inchei citatul..

eufrosino draga, taxele,impoztele, contributziile sociale (pe care, btw, le detest sincer si dezinteresat ca orice roman care se respecta) sunt modul in care ne platim dreptul de a trai la sinul (mai mult sau mai putzin ocrotitor al ) societatzii.

ca banii colectazti (din pacate in romania reteta este  ia de la saraci si da la bogati)  se duc in pula asta e o alta chestiune. o chestiune care arata fara dubiu ca noi traim de fapt intr-o gloata care se autointituleaza pretios, societatea romaneasca..

de-aia ,eufrosino , actorii platesc contributia la fondul de sanatate ca mine si ca tine.

de-aia , eufrosino , actorii platesc contributia la fondul de pensie ca mine si ca tine.

de-aia , eufrosino , actorii platesc contributia la fondul de somaj ca mine si ca tine.

de-aia , eufrosino , cind ne imbolnavim, ne pierdem jobu sau capacitatea de a mai munci luam de la stat pula-n mina si nu suntem protejatzi. fiindca suntem o gloata de cotizantzi

si nu-mi spune mie ca n-ai vazut actori someri!





omnia mea mecum porto

29 07 2010

omnia mea mecum porto. asta ar fi cica motto-ul Lenutzii..acolo, pe blog

asta s-ar traduce cam asa – tot ce am , port cu mine.

Cu alte cuvinte, singurele lucruri de care are nevoie, precum curajul, înțelepciunea, caritatea, inteligența, adaptabilitatea, creativitatea, le are mereu cu sine, de toate celelalte lucruri materiale și efemere putând să se lipsească.(astea-s din wikipedia,nu-s io chiar atit de smart!!)
io, dak ash fi barbat sau lesbiana, as avea instantaneu fantasme cu blonda tomnatica> cu frunza, fara frunza…





românia mea – SF

22 07 2010
o sa ajungem o tzara de mall-uri care se vor constitui ca niste entitati independente plutind în derivă, populate de imbecili perfecți.
desigur că frumoșii  imbecili perfecți nu vor avea niciodată suficienți bani ca să cumpere chestii perfect inutile.. dar vor avea pofte și vor venera băncile bune care dau credite mici și adictive…
imbecilii locuitori ai entităților ”mall” vor iubi numai artistii cu țâțe mari și perfect rotunde, cu unghii false minunat colorate, cu stiletto faaatăăă și adevărata atitudine ”piți” șlefuită de ani lungi de exercițiu prin cluburile șic. (și câțiva maneliști..)
artiștii ăștia vor folosi cheia sol doar pentru a deschide un nou cont la o nouă bancă parcă mai prietenoasă și mai fițoasă decât precedenta care nu interacționează cu proletariartul păduchios.
imbecilii vor folosi numai televiziunea pentru a pregăti susținerea bac-ului.
imbecilii îl vor vota pe DDD președinte și DDD va fi mereu în direct și senzațional.
liviu guță va fi ministrul culturii în această românie sefe.
ministru al sportului și zoofiliei ar putea fi ciobanu becali. sau poate rege (enfin, nici gingis han nu credea că vrednicia e atributul nobililor neapărat și exclusiv…el iubea și promova pulimea de umilă origine cu condiția ca dânsa să aibă coaie).  de ce gigi roy? pentru că tot are tronu gata făcut. negocierile sunt în derulare..
minsterul feșănului ar fi condus, inevitabil, de madam udrea.
ministerul românismului sălbatic ar reveni firește, CVT-ului.
lui boc i-aș da departamentul ”pitici de grădină” din cadrul oricărui minister. alegeți voi…
iar lui băsescu un transatlantic să traverseze, prin moldova ( vă mai amintiți provincia aceea  în care femeile rămân la suprafață în orice situație – oricât de căcat ar fi ea, situația – grație unor tocuri de minim 14 cm care fac parte din portul popular al locului) oceanul. fiindcă nu e suficient să fii dus cu pluta ca să ajungi în SUA, experiența și timpul petrecut împreună cu președintele scumpei noastre patrii ne-o dovedește cu prisosință…
și în țara asta frumoasă nimeni, niciodată nu va plăti tevea, cease, taxe și impozite, contribuții sociale la fondu de pensii sau șomaj. numa șpăgi. curate, cinstite, pe față. sume mari, revoltătoare.
pentru că nu deviza nației noastre va fi clară și asumată : ”decât sărac și bolnav, mai bine bogat și sănătos”
așa că nu va fi necesar un minister al finanțelor și nici al sănătății. nu vom avea nevoie de tribunale, poliție, ANI, DNA (ori de ADN-ul ceaușescului de care ne e atââât de dor!) sau altele. pentru că ne vom asuma rostul și menirea pe lume: aceea de a fura, mitui, minți. începând cu noi înșine. doar așa se face reforma. :))
și cu toții  vom trăi bine..




avem încredere în ea ;)

7 07 2010

o divă, divuță, dievușcuță – fericita posesoare a unui mic micuț mic piticuț brain, dă sfaturi tinerelor care doresc să-i calce pe urme.
chestie ce demonstrează fără tăgadă că dievușca nu e o femeie ușoară, care să treacă prin viață fără să lase așa ceva (urme) ci e chiar o tipă cu greutate în domeniul glamour-ului  mamografic carpatin.

ce fel de sfaturi mă întrebați?? aaa, desigur: sfaturi pentru fetele care vor sâni kostromieni, loloferrarieni,pamelandersonieni…

dievușca se numește tania laza și a făcut cândva furo(u)ri la concursurile de frumusețe la care participau fetele minerilor din depresiunea băimăreană.

actualmente dă sfaturi pline de competență (care ăși trag seva dinexperiența personală în domeniu) via email, celor care au de gând să-și îndese câteva mii de euro în pectorali și să dea piept cu cruda concurență a străzii (vă spun, e greu să fi fată mare în zilele astea.)

zic așadar: bravo, iată un îndrumar absolut necesar pentru devenirea junelor băimărence, un adevărat far călăuzitor pentru tinerele cu foste țâțe mici care caută luminița de la capătul tunelului fericirii! ce realizări fantastice, ce rubrică minunată și utilă! țineți-o tot așa frați de la detectivul de presă șoc!

și P:S îmi place mult lenjeria cu 101 dalmațieni; un psiholog (cică  toate viitoarele operate trec neapărat și printr-o evaluare psihologică) ar putea spune multe despre maturitatea posesoarei de silicoane,cea care dă sfatui bune celor ce vor să-i calce pe urme- micuța tania,cea care are atât de multe realizări profesionale..ooo,da… :))

și încă ceva : poza e luată cu-mprumt de pe site. am vrut să-i trag cearșafu de sub cur, spre exemplifcarei, atât doar. n-a venit decât cu țâțe  și tot restu..





cum vede feciorashul meu anatomia femeii

24 06 2010





o glumă de companie

23 06 2010




”Bijuteriile sunt viziuni personale, jocuri dintre mine şi idee.”

1 06 2010

M-am gândit mult la Ioana Matei.

Lumea trece pe lângă ea pe stradă și vede o tânără ca oricare alta.

Singura diferență vizibilă dintre ea și restu lumii e că Ioana Matei își permite să se îmbrace din când în când ca un extraterestru: poartă bonete potrivite pentru personajele lui Charles Dickens, blugi pe sub rochie..E, deci, ușor atipică  pentru orașul muncitoresc în care a crescut…

Vorba artistei: în Baia Mare chiar dacă ar ști lumea că ea lucrează pentru creatorii de modă autohtoni și că multe din bijuteriile sau accesoriile care completează colecții valoroase au fost gândite și meșterite chiar de ea, asta n-ar însemna mare lucru pentru trecător..

S-a născut în Bistrita, a crescut în Baia Mare şi s-a şcolit în Bucureşti la Universitatea Naţională de Artă, specializarea grafică.

Lucrează la Teatrul băimărean, e scenarist.

Dar iubește bijuteriile. Iar asta se vede în ceea ce face: adică în bijuteriile de autor semnate Ioana Matei.
A început cu mărunţişuri , cu obiecte desfăcute, regândite, reconstruite.

Apoi a trecut la bijuterii fantezie iar mai târziu a început să facă bijuterie unicat

Se joacă cu materialele, învață sa prelucreze formele pana se aseamană cu ideile, gândește şi construiește colecţii, creează bijuterie-concept.

Ioana e atât de iscusită în construcția de podoabe încât ea singură-singurică face uneori până la 80% din piese, doar cu mâinile ei, fără niciun ajutor.. și asta se vede : are niște burice trudite, unghii scurte de femeie harnică, colecții pline de ”carne” iar piesele ei par vii. Jur !

 La fel de harnică e și bunica Ioanei, care la 73 de ani, o ajută pe nepoată să pună la punct colecții care necesită acea parte de hand-made pe care azi  a căzut în desuet: goblen, mileu..Și surpriză !(fără andreea marin bănică dragilor, vă rog..) chiar și ioana mai ia croșeta și o închinge, apoi ia fierăstrăul și nu m-aș mira nici dacă ar lua târnăcopul  să caute un loc cu cel mai bun caolin pentru brizbrizurile pe care le coace la cuptor în locul banalelor tarte cu fructe..

Dintre lucrurile care o fac fericită, la care vizează, pe care și le dorește, pentru care economisește(pentru asta nu bag mâna în foc dar sună foarte  pământean și acu, zău e necesar săp mai dai din când în când jos artistu din pod!!) a menționat două : bijuterii făcute de alții și care îi par tare frumoase. Și scule. Multe scule performante și bune cu care să lucreze bine și frumos, la rândul ei.

Acum lucrează la o colecție pentru designerul băimărean Andra Clițan.  Se va numi back to the roots. Înseamnă întoarcerea spre rădăcini și piesele sunt din lemn. O parte din artefacte  sunt elemente de pian. Nu cântă decât dacă întâlnesc sufletul potrivit care să le înțeleagă frumusețea…

Asta cred eu..

Bijuteriile Ioanei Matei sunt frumoase. Ca șie ea.





plec

31 05 2010





despre LENA CURDEPLUMB

20 05 2010

Când te cheamă Lena destinul ți-este clar.

Elenele au marcat traseul nației.

Elena din troia paregzamplu,se trage de pe plaiurile mioritice anunță OTV. Plecase în sparta și apoi pă Paris,  în căutarea unui trai mai bun așa cum face tot românul de când l-a lăsat dumenzeu pe pământul acesta..

…apoi Lupeasca- o femeie de  o profunzime inegalabilă, singura care a putut ține piept priapismului unui mare rege de țară iubitor dar mai ales iubitor de elene.

A.D.I. Elena de la Petrești, căsătorită Ceaușescu- om de știință și savant de renume mondial , singura gospodină capabilă până în prezent, să facă o salată de fructe din polimeri,poliperi și policăpșuni..

Elena Udrea șefa ministerului de Vuittoane, o iscusită blondă care poate fi accesată numai de cei aleși pe Channel-uri mai mult sau mai pușin diplomatice. Cu 4 cuburi de gheață. vă rog!

Și nu în ultimul rând, Elena Băsescu,despre care aș spune dacă aș avea ce..

Iată așadar numai câteva din minunatele Lenuțe ale neamului, femei care au lăsat în urmă firimiturile meselor îmbelșugate(regești chiar, pe alocuri) pentru ca vulgul să le poată urmări traseul politic, profesional…

Sper că acum e clar că atunci când te cheamă Lena destinul ți-este clar.

Curdeplumb se trage dintr-o urbe oarecum bacoviană din punct de vedere al conținutului de metale grele și al precipitațiilor. Un oraș puțin mov, nu mai mov decât altele…

În urmă cu 2-3 ani a început să scrie ceva mai coerent. Pe blog. Din plictiseală și din pricină că era un soi de Recycle Bin emoțional pentru prieteni și cunoscuți.. Astfel că scrisul pentru Lena  fu doar un click dreapta, urmat de firescul și eliberatorul Empty Recicle Bin.

Lena a tot scris și a scris, dar mai făcut și pauze.Lungi și dese.  În principal scria în perioadele de maxim plictis, insomnie, somaj.

La un moment dat, colegul ei de bancă dintr-a-ntâia a-ntrebat-o : ”Lena da tu de ce nu-ți publici porcăriile într-o carte? ”, ”Piticule, ejti niebun!” a răspuns Lena.

Au râs amândoi, p-ormă s-au apucat de treabă.

În viața de zi cu zi Lena vrea să pară o femeie serioasă. De facpt nu vrea, dar trebuie..De aia și-a luat pseudonimul. Și pentru că la un moment dar familia Curdeplumb a început să cânte vechiul șlagăr, acela  cu noi suntem oameni serioși ce-o să spună lumea, bla bla ne faci de rușine.. șterge blogu acela porcos imediat. Sunt împuternicită să vă comunic că, pe chestia asta -în caz că Lena se îmbogățește din scris- a jurat să nu împartă nici răul da nici binele cu cei din jur..

Bun.

Lena e ”decrețel”. Ea vine din vremurile în care muierile se măritau virgine(sau cel puțin așa se lăudau părinții mireselor), din vremurile în care boyfriend-ul putea cel mult să te conducă acasă de la liceu(deja dacă te ținea de mână se chema că e o promisiune de mariaj, oarecum..); din vremuri în care un student arab putea trece prin foc și spadă un întreg cămin de fete doar arătându-le  o precehe de blugi din bazar, un șprei și o gumă de mestecat. În tinerețea Lenei femeile nu se epilau la păsărică și prea auziseră de prezervativ. Eh, ce vreți, dacă se măritau virgine?! J); la vremea aia irinel ar fi putut cel mult s-o pupe pe frunte la botez pe monica și la atât s-ar fi rezumat contactul lor fizic. Erau vremuri frumoase în  care avortul era interzis, astfel că au apărut pe lume o sumedenie de dovezi că în lipsa încălzirii centrale oamenii se  iubea mai mult..și da, la vremea aceea nu existau homosexuali. Așa spunea Partidul!!

Lena Curdeplumb zice că nu scrie doar pornoșaguri și că tre să vă uitați și printre rânduri..(ok.,ok, și pe gaura cheii! )Lena face haz  și privește relația bărbat- femeie , femeie- femeie, sau bărbat- bărbat. Lena râde și de ea dar și de țara asta binecuvântaă care e locuită de cocalari și curve, de oameni de afaceri care au un chioșc da visează decât la Lamborghini, de blogerii mici și țâfnoși ”care e ai noștrii”.

N-o să vă mint: sigur că există părți din Lena în carte. (Doar și Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea lui. Doar că nu știm pe care…) Poate că exsită buci care seamănă cu ale ei, există filiguri pe care le-a descris și-i aparțin.

Lena Curdeplumb a scris prima carte la întâmplare. Pe următoarele nu…

Despre cine participă aici și cum își încheie persoanjele periplul în Secsualia, aici..





votez fata care inoata alaturi de pinguini!

19 05 2010

Cine e si ce vrea ea?

E doar o persoana ca oricare alta dar degaja o energie uimitoare

si multa pofta de a face ceva util pentru cei din jur.

De aceea, eu pe Ancuta Selejan as vota-o.

Nu candideaza pentru vrun post bine platit si cald, e prea candida deocamdata …

Dar declara cu candoarea specifica tineretii ca vrea sa puna petec pe gaura din stratul de ozon..sigur, la figurat o spune.

Spre deosebire de fetele care participa la concursurile de miss (si care pe linga ideea asta fixa legata de salvarea planetei mai vorbesc si despre eradicarea foametei in Somalia) , Anca Selejan chiar are un plan…

Isi urmareste scopul, trecind  mai intii pe la POLUL SUD

Mai intii a plecat la capatul pamintului sa vada cu ochii ei felul in care incalzirea globala afecteaza ceas de ceas calota glaciara, banchiza.si  ghetzarii

Si a vazut..

A inotat alaturi de pingunii imperiali si s-a bucurat de placerile simple ale vietzii, de aerul pur si imensitatea oceanului inghetat..

Acolo  a realizat ca lumea nu va mai fi niciodata ca pe vremea bunicilor nostri, ca poluarea este  o amenintzare reala si ca peste citiva ani o parte din populatia de pinguni prietenosi ar putea sa dispara daca oameni obisnuiti ca mine,ca tine , ca ea nu fac ceva..

Asa ca Anca a pus la cale invazia prietenoasa a cercetatorilor care sunt intersati de acest subiect si care vor vorbi baimareanului despre toate acestea..

Anca vrea sa aduca un laureate al Premiului Nobel in urbea natala

La finele acestui an tinara maramureseanca  va avea o invitata cu greutate. Pe Susan Solomon, cercetator american, in prezent membru al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice, laureata cu Premiul Nobel pentru cercetarile pe care le-a facut tocmai in Antarctica.

Cercetatoarea va participa la o conferinta internationala pe teme de mediu alaturi de alti specialisti si le va atrage atentia baimarenilor despre seriozitatea situatiei actuale din punct de vedere al schimbarilor climatice

Cum se capteaza atentia omului de stiinta

Ca sa le capteze atentzia celor din bransa si ca sa ii cunoasca mai bine Anca a plecat la polul sud.Cu 50 kg de  haine. Doar haine groase. Fara tocuri,fara fite, intr-un loc izolat in care traiesc numai cercetatori. Un loc fara facebook, twitter sau messenger, fara sezlonguri in care stau infipte dudui bronzate si fara cocktailuri in care stau infipte umbrelutze colorate. Tinara maramreseanca a plecat pe cel mai arid, uscat rece si indepartat continent, un loc  populat numai de pinguini, orci si maxim 5000 de cercetatori (inclusiv romani) imprastiati pe milioane de kilometric patrati de desert antarctic. A izbutit sa capteze interesul citorva pasionati de ecologie, oameni cu o cariera solida in domeniu si sa ii fac sa promita ca vor veni in Romania pentru a vorbi omului  obisnuit despre incalzirea globala.

Anca si-a conservat la frig maxim tineretzea-30 de primaveri implinite printre ghetzari

Anca si-a sarbatorit cei 30 de ani printre ghetzari, alaturi de oameni din 20 de tari ale lumii. In gluma spune ca si-a inghetat virsta la cele minus 30 de grade..

A tinut sus (la propriu si figurat) steagul romaniei si a povestiti tuturor despre tinutul de poveste din care se trage… A dus  palarii mici si traistutze evreilor, indienilor, americanilor cu care a fost in calatoria de la capatul pamintului. Palinca nu, caci regulile stricte de pe vasul  pe care s-a imbarcat nu au permis acest lucru.

S-a dus, a vazut, s-a intors. Iar acum morosanca va spune intregii lumi ce a observat, cu ochii ei in Antarctica si va incerca sa ne faca sa ne schimbam atitudinea fata de natura. Sa fim mai verzi.mai constienti, mai economi cu resursele neregenerabile…

Tinara este presedinta fundatiei care va fi responsabila pentru aducerea oamenilor de stiinta la conferinta internationala pe teme de mediu, care va avea loc(in cazul fericit )  chiar in orasul natal,Baia Mare…





sunt purtător de idealuri

29 04 2010

azi am primit un cadou neașteptat. se numește ”purtător de idealuri”- un colier unic în lume, care poartă aninat în fire de argint schița unei lucrări 3D făcute de aceleași două mâini dibace. cadoul e de la cea care a fabricat minunea: Ileana Danci Horoba – muiere pe cinste pe care o admiram și așa nespus, darmite acu! :))

enfin,sunt atât de fericită încât cred că am să dorm cu el, și am să fac duș cu el, și am să mânânc purtându-l și am să fac dragoste cu grijă ca să nu deranjez păsările din om și pisica de pe chica lui.. delirez.





munca înnobilează, jan boxează, marilena tricotează, ce se rupe se sudează..

28 04 2010

opțiunea profesională a fost foarte clară pentru mine încă din frageda pruncie. urma să devin doctoriță-pictoriță-croitoreasă, o meserie pe care trebuia s-o inventez chiar eu și să o practic cu talent. dan timp ce mă visam operând tablouri din care se cos rochii fascinante nu stam deloc: cu cuțitul din dreapta râcâiam un bloc poros de BCA , topeam plumb în cana de tablă pentru cafea a mamei, pe aragaz apoi turnam în negativul în formă de iatagan turcesc metalul viu, lichid.. incluziunea asta în lumea visului s-a dovedita fatală mai târziu, schimbându-mi soarta…

doctoriță nu s-a putut pentru că biologia de-a XI trebuia papagailictă cu punct și virgulă, moleculele și forțele nu-mi prea plăceau și nu mi  se părea deloc amuzant să-mi bag arătătorul prin atriul stâng al răposatului și să-l scot prin vreun ventricul ca să dovedesc că odăile mușchiului comunică, așa cum scrie la carte..

pictoriță exclus pencă artiștii – se știe- sunt  toți ”bețivi, suspecți și mincinoși”…plus curvari și  muritori de foame, a argumentat mama.

croitoreasă nu, fiindcă nu se inventase încă facultatea de cusătorese.

așa că am  optat pentru inginerie. subinginerie mai precis pentru că asta era mai aproape de blocul meu, imediat pe dreapta. metalurgică, pentru că deja știam chimie (aflasem după bătaia de rigoare că metalul de pecete se topește la minim 327,43 °C , o temperatură cam nasoală pentru copii) și pentru că așa a vrut secretara de la facultate, când mi-am depus dosarul…m-a înfipt în insectarul cu subingineri neferoși, folosind iataganul meu de plumb, meșterit  cu propriile mânuțe într-a patra…urma să devin un fel de șef de forjă cu salariu baban și șarm industrial. a fost mișto. nu am lucrat nicio clipă în meseria asta pentru că n-am mai avut și pilele să mă angajez. și asta m-a bucurat…

m-am păstrat pentru presă. și de-aici începe viața mea, cu-adevărat.

mai întâi ziar, apoi radio, apoi televiziune..e minunat: vorbești cu oameni, îi descoși, râzi cu ei, plângi cu unii, te enervezi cu alții. și asta se plătește. lumea îti spune ”vai,dar  n-am crezut că și tu , chiar tu, deci tu mergi cu autobuzul, cazicașa”; primarul te salută; gardianul de la Palatul de Justiție o să te pipăie numai puțin când treci de punctul de control și nervurile din sutien fac aparatul să țiuie, căci te respectă..





mă iubesc, nu mă iubesc..

28 04 2010

mă iubesc nu mă iubesc 

mă iubesc nu mă iubesc

mă iubesc nu mă iubesc

hai, recunoaște: la fel e și viața ta. ba te iubești, ba te urăști. e firesc!

iubirea trebuie să circule, să se transforme, ea e motoru.

în timp afli pe pielea ta că e mai bine să te iubești mai mult decât oricine și asta dintr-un motiv pragmatic: așa e programat orice exemplar competitiv, e vorba pur și simplu de autoconservare. mai crești puțin și afli din cărți scrise de specialiști americani că nu poți iubi ce e în jurul tău numai dacă, întâi de toate, te iubești pe tine însuți. și o faci…și  tare-i bine…

neiubirea e însă la fel de constructivă și necesară : am trecut prin ea ca să ajung la starea ”măiubesc”.

nu mă plăceam deloc când copiii de la bloc râdeau de poveștile mele cu ghilghameș și prietenul lui enkidu, care în opinia lor de necombătut, de consumatori voraci de pif , nu existau. punct!; nu m-am iubit când a trebuit să stau în vacanța de vară la bunicii din partea tatălui meu (aproape un extraterestru pentru mine el, cu tot cu ”apendicii” săi părintești), să mănânc mămăliga lor, tăiată cu ață și apoi să stau cu nasu lipit toată noaptea de geam, așteptând-o pe mama să vină să mă ia ; nu m-am iubit defel când profu de bio a interceptat biletul colegului meu de bancă- bilet încărcat cu cuvinte mari și glorioase de amor, coborâte direct din filme – și l-a citit în fața clasei; nu m-am iubit când la olimpiada de română am scris ”ceace” în loc de ”ceea ce” iar mama mea -profesor de franceză cu surse de încredere în interiorul comisei de corectură – mi-a spus că nu mă credea atât de proastă sau cam așa ceva..apoi nu m-am iubit când  plimbătorul meu din clasa a opta o ținea de mână pe prietena mea cea mai bună, în serile în care eu nu ieșeam cu el; nu m-am iubit când mi-am pierdut virginitatea și nici a doua zi..

să nu credeți că viața mi-a fost amară.

m-am și iubit: când am ieșit la ski în paltonul de primăvară ca să fiu cea mai elegantă dintre fete și-am înghețat beton; când am văzut – de pe marginea drumului tivit de pionieri lihniți de foame și osteniți de prea mult stat frumos –  baticul verde-măr al elenei ceușescu fluturând prietenos spre mine ; m-am mai iubit când am intrat la facultatea de oameni serioși din care n-am înțeles nimic ; m-am iubit când fratele meu – la 10 ani  – m-a strâns de mână și mi-a spus, în plină stradă, că sunt frumoasă și că după ce mai crește o să ne căsătorim; m-am mai iubit când am intrat cu mașina lui în șant ca să evit un câine cărpănos (curios lucru: el nu m-a iubit mai mult pentru asta..); m-am mai iubit cu un bărbat interzis minorelor care-mi dădea țigări străine fine, un loc în patu rece din garsoniera-i goală, dire straits, pită prăjită frecată cu usturoi și voie să-l înșel cu alți bărbați dacă voiam; și m-am iubit când am refuzat să fiu preoteasa unui viitor popă grăbit de deadline-ul hirotonisirii ce mă curta intens, un harnic pupător de mâini la mame cu șarm și pedigreu dar în egală măsură calificat pupător de sticle de tărie; m-am mult iubit când am sunat toate familiile Pop ca să-l găsesc pe băiatul căruia îi pierdusem numărul de telefon și se potrivea cu înălțimea tocurilor mele pregătite pentru party-ul de revelion; și m-am iubit când, ca un om mare, am refuzat resuscitarea tăticului meu (cu care-am împărțit doar ADN-ul o viață-ntreagă) căci nu-i vedeam rostul suferinței. dar cel mai tare m-am iubit pe mine eu,ca mamă…

iubirea și neiubirea de  mine au avut o relație dinamică. s-au încleștat mereu și s-au rostogolit luptând; astfel m-au împins mereu înainte. 

e bine să te iubești, e greu să nu o faci…e bine și să nu te placi. iubirea trebuie să circule: prin tine, din tine și  spre afară și înapoi.

asta sunt eu: una care cred în valoarea de piață a iubirii, în greutatea ei ca monedă de schimb…





să vedem jumătatea plină a sticlei?

26 04 2010

priviți cu atenție mâna lui stângă. are forma gâtului sticlei.

pare că e dreptaci totuși…

indiferent dacă are sau nu o mâna de ajutor, gospodarul adevărat știe să facă ravagii. dovada: pe masă.

trăiască pălinca!!





..și mănăstirile au nevoie de forța unui cal-putere,nu-i așa??

15 04 2010





zmeura de aur din cur de la taur

28 03 2010

preiau provocarea musafirului meu paul g sandu :

zmeura de aur, din cur de la taur, merge la  donshoara care scrie despre incredibilul subiect al trecerii la ora de vară. zmeurica e de-acum mai gustoasa si devreme-acasa…deci postarea se justifică pe deplin prin importanța infromației răspândite și originalitatea ei. ehehei!

desi, fraților, adevarul e ca wordpressu în sine -care este din ce în ca mai de căcat, prin selectia hawt post– urilor merita deja cu prisosință zmeurica asta. e plin de nora de la mama, ur(angut)anii, pocăiți fervenți și prea prezenți plus  câteva bloguri politice sterile; confesiunile unui licean care nu fumează, și multe alte asemenea.. aaa, să nu uit: ”platforma” help poor bianca drăgușanu to fix her dignity. astea sunt în plat du jour , ”muie, țâțe, cur ca pe coasta de azur” zilnic și deja mi-e silă…

aștept cu nerăbdare să apară :

  • însemnările mamei omida (eventual caietu cu datornicii cărora le-a prestat pe datorie),
  • spovedaniile stenografiate ale lui guță  roacheru
  • și,de ce nu, autenticele scrisori de amor ale marilenei nițu (cifrate și  purtând încă pete de la zacusca de fasole) după ce au fost recuperate din salteaua pe care a dormit în celula sa luceafărul huilei…șamd.

dacă nu am reușit să q.e.d,  traduc pe loc: all of the above ar putea aduce mult mai multă culoare blogosferei decât ceea ce ne recomandă wordpressu acum.  chiar și un tirist ar fi dezamăgit de selecția de subiecte. de predicate nu mai zic: p-alea vi le-ar băga direct prin gură! :))

dau și eu mai departe fructul spre:

hazzo

io cre că și bodea

mojoe candianul

gagica cu pielea albă

hădean

chinezu

și

george cel smart

atâââât!





o povese ardeleană scrisa de marghioala

24 03 2010

Sunt aproape sigură că nimeni nu mai scrie prefețe bune și sunt absolut convinsă că, oricât de bune-ar fi, nimeni nu le mai citește azi… Contează doar  coperta, contează titlul .

Am întrebat un licean de la un colegiu național prestigios dacă citește cărți (fiindcă și eu, aidoma chelnerițelor din filmele americane  care declară că sunt actrițe de fapt; și eu, sunt doar temporar captivă-n trupul acesta anonim de om obișnuit,salariat sau nu; și-n rest scriu…Mă mai despart cam cinci minute de celebritate dar înainte de a păși alături de eminescu în hall of fame-ul scriitoricesc vreau să-mi cunosc target-ul). Adolescentul a răspuns, cu o dezinvoltură ce m-a făcut să-mi înțeleg deplin stupiditatea:  ”normal…normal că nu.”

N-am îndrăznit să mai întreb despre prefață…

De fapt, este firească indiferența tânărului cu care am vorbit: în România de azi se scriu mai multe  cărți (prea multe chiar) decât putem citi. Multe sunt proaste, nu merită prefețe;la fel de multe sunt subbugetate și-n spiritul sfintei economii, cel ce plătește factura la tipografie  renunță la prefață…

În afar-de asta, tot ce trebuie să știi despre o carte e condensat adesea pe coperta IV.: practic, scurt, accesibil. Fără bătaie de cap.

Totuși, extraterestra (să-i spunem, marghiolița) m-a rugat să-i scriu o prefață. Fiind de pe aceeași planetă cu mine, am acceptat.  Spre deosebire de mine ea crede sincer că scrisul e o îndeletnicire nobilă din care se poate trăi. Ce-am mai râs auzind una ca asta! Mai ales că ea vine din domeniul vânzărilor și se pricepe să pipăie orice piață.  așa se laudă.. o să își vândă singură cărțulia m-a amenințat, că doar a vândut cândva și aici verzi pe pereți! așa că să nu vă mirați dacă o extraterestră cu părul roșu explodat vă sună la ușă..

Eu cred că am o explicație pentru  entuziasmul marghioliței: când povestea a fost gata, a fost dată unui om important , cărturar cu faimă mare (nu spui cine) care a reușit s-o laude atât de mult pe debutantă încât a zăpăcit-o.. apoi nu s-a mai petrecut nimic.

Stilul poveștii ardelene e foarte simplu. Sincer, pur și dur. marghiolița n-are habar despre pulsul lumii literare, nu vrea în Academie, cred…Avea în ea o poveste cât se poate de reală care bolborosea, clocea și a trebuit scoasă la suprafață. Și-a făcut , deci, sieși un soi de psihoterapie prin scris și, iaca, e gata această  poveste ardeleană incredibilă despre o lume obtuză, cu unguri antipatici, mătuși exportate, o soră-bombă sexuală, tovarășu nicoale ceaușescu mult iubitul conducător al scriitoarei și alți maniaci simpatici…

Tot ce scrie marghiolița noastră în cartea sa este real, a fost adevărat și va rămâne așa. ai zice că totul a fost scris dintr-o suflare cu pixul bic, firesc, cu mâna stângă (cea pe care învățătoarea i-o lega de bancă cu o sfoară ca s-o oblige pe mica nesupusă să nu mai fircălească în oglindă și să redevină normală)…

Dacă o veți întreba cine e personajul principal al cărții, răspunsul va veni la fel de simplu cum îi e scriitura :”biblia”.  Cartea sfântă și credința în numele cărora marghioala sărmana a rămas proscrisa familiei…

Dar starea de outcast– i-a priit acestui mic rechin rătăcit în lumea atât de reală de la granița orinetului cu occidentul pentur că după ani a reușit să ăși reverse atât de sincer, cu atâta putere amarul. E poate de vină școala de directori pe care a urmat-o scriitoarea,  e poate de vină spaima de gaborul care a vrut s-o cumpere cu-o valiză de aur curat, sau cine știe?? e poate rodul eficineței rândășești dobândite în crâșma unui tată impecabil cu costum la dungă și servietă diplomat…

marghiolița și-a dorit să fie un stindard, stindard,stindard. A luat o palmă de  la viață. așa că n-a mai devenit stindard …S-a botezat și a crescut. Are copii ei care trebuie să știe  de unde vin, ce sânge curge în vinele lor și de ce Biblia nu poate ține niciodată locul iubirii și căldurii familiei …

și marghiolița a mai aflat ceva scriindu-și viața: și-a făcut propriul drum ” departe de legile aste absurde ale familiei, eu nu sunt nici maghiară, nici româncă, nici nebotezată(..)nu vreausă trăiesc în alte țări, dar dacă mă uit mai atent la a mea m nu îmi vine nici să rămân…”

Povestea ardeleană are mult umor  și-un soi de haz de necaz robust. E ca o ceapă  verde: te face să plângi până te umflă râsul. Sau invers.

E o carte de care m-am îndrăgostit. Și știți ceva?! Fiecare ar trebui să  muște fără frică din ceapa asta verde!

PS am scris un soi de prefata la cartea marghioliței care va fi publicata in statele unite (cartea,nu marghioala) ..observați, dragi fani, că sunt la fel de pricepută în orice,mai ceva ca tovarășul nicolae ceaușescu pe care scriitoarea îl iubea atât de mult…da. mulțumesc,mulțumesc  pentru aplauze.

bucăți din carte pe www.opovesteardeleana.wordpress.com





apropo de ”bună bucată”(vezi și setul nu-știu-cât din 140 de carcatere)

15 03 2010

buna bucata

 ca să nu-mi ies din mână și nici din memoria colectivă a urbei ca o persoană de-o mondenitate debordantă carele mă țin c-aș fi, iată: am fost azi la vernisaj. elevi, foști elevi ai liceului de artă, profi de p-acolo și artiști pe p-aci.

dintre toți mi-a plăcut tare de tot fata asta, berindan. și nu a fost singura ei idee deșuchiată. bravos fata babei!





140 de caractere – set în lucru

8 03 2010

31- şedinţa

În timpul şedinţei oamenii îşi doresc să fie afară. Când sunt înăuntru.. După ce sunt daţi afară vor înapoi. Chiar şi la şedinţă,de ce nu?!

32 buna bucata

Vad in revista bucati de muiere. Bune, faine. Fiecare in parte. Buna bucata si pe ansamblu. Acum inteleg proveninenta expresiei.

33 anorexica

păpuşica e lecţia de anatomie:”aparatul locomotor; scheletul uman„.privirea ricoşează din oasele purtate cu mândrie de paraşuta anorexică.

34 – 8 martie

un trandafir de milioane.roz cu galben.. l-am primit azi de la E-on. după ce am lăsat 300 RON la casieră.cam scump dau florile ăștia,nu?

35 – plm

Plm e noul bunăziua. Ce plm vă uitați așa? Doar cine nu s-a străduit pân acu să încapă în maxim 140 de caractere, nu pricepe asta. În plm!

36 – cânele

mă joc cu cățelu meu scump: a costat 300 de euroi +vaccinuri, deparazitări +stors diverse glande,tăiat unghii.investiție serioasă, nu glumă!

37 – timpu trece

drepturile de proprietate intelectuală i-au adus unuia 23,6 milioane de euro, adică peste 1euro/sec. Unde mi-e mintea când am nevoie de ea?

38 – tot de 8 martie

De ce nu răspund masculii la telefon pe 8 martie?de frică să nu trebuiască să aduă flori; doar 1 are destule coaie să recunoască.pe înserat.





panta rhei

8 03 2010

pentru că cineva trebui să  pună lucrurile în mișcare, s-a  inventat traian..e marfă!





140 de caractere – setul urmator,work in progress

5 03 2010

31- şedinţa

În timpul şedinţei oamenii îşi doresc să fie afară. Când sunt înăuntru.. După ce sunt daţi afară vor înapoi. Chiar şi la şedinţă,de ce nu?!

32 buna bucata

Vad in revista bucati de muiere. Bune, faine. Fiecare in parte. Buna bucata si pe ansamblu. Acum inteleg proveninenta expresiei.

33 anorexica

păpuşica e lecţia de anatomie:”aparatul locomotor; scheletul uman„.privirea ricoşează din oasele purtate cu mândrie de paraşuta anorexică.





140 de caractere si situatii (setul )

2 03 2010

21 delicateţuri la vârsta a treia

împlineşte o frumoasă vârstă. etatea e mişto,rotundă.Ea- babă naşpa.deja când apui frumoasă cu privire la vârstă, e clar cum arată muierea.

22 antidepresiv moca

Săracii se distrează la tribunal.e mai ieftin ca televizorul iar nenorocirea altuia e cel mai bun antidepresiv. în plus, e live şi gratis.

23 aman(e)t

Cu preseverenţă şi-a construit o viaţă.  Are un aman(e)t. îşi amanetează  curu şi ţâţele până când sponsorul îi poate răscumpăra plăcerea.

24 se ţine bine

Bătrânul politician e sprinţar şi se ţine bine la 80 de ani. Banda de alergarare o mână curenta.E bine să te ţii bine k sa nu cazi de pe ea!

25 critic

Crede că mă îmbrac nasol.eu cred că el cântă fals.el zice că m-am îmbrăcat mişto. Eu îi spun că am auzit ce minuni face. Amân2 minţim!

26 adulterina

Lipite sunt:obrazul ei si-al lui. De uşă.de-o parte si de alta.ea,cica,nu e acasa.el a venit ma repede. 1 din 2 s-alege cu obrazul patat.

27 autopsierul

Ştie bine omul. Pe dinăuntru şi dinafară. Condifenţialitatea e doar un detaliu pentru că în domeniul lui se vorbeşte doar de bine despre om.

28 – privirea(evil eye)

Cu ochii – i s-a dus vestea- poate tăia orice; felii subţiri, egale; aidoma aparatului de feliat oul tare. Asta nu face bine celui privit.

29 – blonda

Blondei îi spun Calendula Officinalis…e palidă ca gălbenelele. Şi face bine stomacului ulceros. Iubeşte, oblojeşte bărbatul băutor. Aşa e ea

30- tăcere

10 zile de tăcere – mai grele k 10 de închisoare. şi speciliştii în comunicare spun că nonverbalul transmite peste jumătate din mesaj.ha!ha!





140 de caractere si situatii (setul 2)

2 03 2010

11 copilul nostru si virginitatea noastra

Boţul acesta adorabil de carne ne-a schimbat viaţa. Nu mai facem sex dar o facem cu mult spor. El-pruncul- e virgin, noi redevenim..

12 ţara mea

(aceasta postare e compusa – pentru cei ce cred ca nu îşi  văd bine ochilor- doar din spaţii-140)

13 potentzza imobiliara (sau nastase??)

Numarul camerelor din casa e invers proportional cu cantitatea de sex care se face in odaile cu pricina. Mai multe case, si mai putin sex.

14 carturarul

Baiatul nu a citit nicio carte si e mindru de asta. cunostintele si le dobindeste pe cale orala.cel putin asa nu este necesar prezervativul.

15 berbec vs oaie

Am ce e mai bun: mama dulce & o fosta mama vitrega, nevasta,  amanta : toate (din zodia) berbec. Sunt eu masculul fara de (c) oaie?

16 violenta impotriva femeii.transcript tipic romanesc dupa IM

Statistica: o romanca batuta la 2 minute. 15 secunde = 3 pumni in gura bagaboantei. ce faci cu restu de 100 secunde? stai! tipic romanesc.

 17 sedinta de audit                                               

 Am audit k fugi de la job sa faci sex?! doar in pazua de masa…kestia e k sunt bulimic. Uneori nu ma pot opri din mincat, spune contabilul.

 18 mărţişor

 Un măcaler îşi înjunghie iubita în piept de 1 martie. îi oferă astfel un original mărţişor legat în tifon cu sânge. din inimă. inima ei…

 19 cabaret

S-a deschis cabaretul:rafinament frantuzesc în oraşul cu mineri. nestemate rare taman aici, în fundul pământului. veniţi, vedeţi, foraţi.

 20  – de boală

Nu mă simt rău dar merg la medic.pentru reţeta-compensată.mi se cuvine!stau mult la coadă.acum déjà mi-e rău.noroc că am fost prevăzătoare





140 de caractere. primele 10

1 03 2010

Ti se spune vei mai putea folosi de  acum incolo doar 140 de caractere(cu tot cu spatii) pentru a descrie un om , o situatie, o chestie.. oamenii s-au saturat de vorbe in plus, de cuvinte-lest care le ataca timpanul. E momentul sa opresti emisiile poluante de consoane si vocale.

1 tata

Tata i-o trage menajerei.ies pe scari.O cheama erji,ca pe mine. Cu cheia scrijelesc RJI e curva. Si rid. Mama face spume.n-a priceput mesaju

2 mosul libidinos

Mosu e acoperit de matasea broastei, atit de vechi e. ea are titele k 2 prune bistritene.k sa se masturbeze ar fi necesar 1 penis.nu-l are!

3 eu cu parul scurt

Frizeria se inchide acum. Parul meu tuns pe linoleum, la gramada cu alte suvite, face o depresie. si mie mi-e dor de el

4 gospodina

duminica fac oo umplute.le umplu,pun maioneza,etc.asta face o femeie maritata duminica.inainte de maritis,le dezumpleam.si  duminica.

5 dependent(z)a de pantofi

am nevoie de o camera pentru pantofi.am 45 de perechi. Toate, frumoase. Nu pot sa arunc nimic. Sunt dependenta de ei.de toti pantofii mei.

6  shopaholica

intru, e open.cind sa ies din magazin citesc”closed”.si-nnoptez printre preturi.nu ma derenjeaza defel pielea-ntoarsa,colectia de primavara.

7 gambler

Din spate pare ca isi face laba…Necistigator! Tipu care miroase a pisica moarta razuie un loz instant.Ce obsedati sexual sunteti!

8 stricata

La-nceput madam a fost trufasa.mai tirziu a urcat la el.s-a pus in genunchi.si el a injurat-o. ea, nimic. Doamnele nu vorbesc cu gura plina!

9 hoata de la primarie

fata de la primarie a furat.banii i-a cheltuit in orient cu ibovnicul.acum cheltuie zimbete hoteshti cu politistii.dragutul ei a disparut.

10 conopida

traieste ca o conopida.ia apa,minerale,caldura si somn.e nefericita pentru ca nu i se-ntimpla nimic.ce spleen!





ucraina umedă

28 02 2010

cred că inspirată de muştruluiaşa pe care mi-a tras-o ivanuska , i-am visat  patria pierdută. puţini aţi umblat, poate, la pas prin frumoasa ucraină; presupun … eu am făcut-o. azi noapte-n vis. iată:

„mergem prin smârcuri aşa încât concentrarea trebuie să fie  maximă. ca să nu ne-mbrăţişeze cu prea mare drag şi dor pământul ospitalier, calea e pardosită cu felii de lemn de carpen, paralele. doar o fraţiune de secundă durează înainte de stabilizare: se mişcă liber sub greutatea fiecărui călător. în dreapta şi stânga. echilibrul e greu de păstrat.,ameţeala nu.. călcăm numai pe scândura udă şi de-ndată ce  facem asta, iarba supusă, se unduie într-o plecăciune sub pas şi apa limpede învăluie cărarea.

picioarele ne sunt ude. încălţările în ucraina sunt obligatoriu cismele de gumă. noi nu avem; papucii noştrii europeni nu fac faţă..

calea nu-o ştim, ne ghidăm după o hartă succintă, făcută cu markerul. a fost cumpărată de pe piaţa neagră, de la un contrabandist de ţigări naşpa cu aromă de cătană. sigur că drumul pe care suntem noi acum nu apare pe ea…

cineva – unul care şi-a astupat urechile cu căşti şi ascultă mereu alte sunete decât cele  din jur- are o idee strălucită. aşa crede… hai să ne lăsăm călăuziţi de undele radio! radio europa liberă. ucrainienii, când nu sunt beţi morţi, iubesc postul! cădem de acord că e o idee minunată, cum de nu ne-am gândit mai devreme?? chiar  acum undele o poartă spre noi pe alla pugaciova; cântă arlekino. uneori, în văi, semnalul se diluează , se umple de pureci auditivi…dar melodia e minunată…curios cum ucrainienii o iubesc pe masiva roşcovană! doar e rusoaică, nu?!

un comentator cu voce melodioasă deschide emisiunea de ştiinţă. în zona păduroasă a ţării s-a aclimatizat, bea votcă şi sporovăieşte vrute şi nevrute cu trecătorii (într-o ucrainiană fluentă) , macacus rhesus. când îl întâlniţi să-i daţi frumuşel bineţe. urăşte neciopliţii şi furia scoate la iveală caracterul urât al animalului.

să fim cu băgare de seamă, deci…”





mărţişor uşor

27 02 2010

onici s-a scobit în jeburi. mai avea fix 1 ron: atât de bine băuse banii ca un pedagog ad-hoc într-ale  băutului cu spor  carele  era, vrând el, cu tot dinadinsul, cu-o seară-nainte să îi arate  lui caius că arta  pilelii necesită întâi de toate perseverență..

acum regreta, cum naiba nu?? cu banii ăștia mai putea lua acuma cel mult unul. un amărât de mărțișor…

apoi, să nu mai vorbim de casca afurisită și strânsoarea ei imbecilă. cu mâna rece a pipăit, scalpul dumisale plutonieresc pe care dansa un spiriduş…pfff..bănuia și de ceea ce se temuse nu scăpase: nici vorbă de cască aici! amenda mă-sii de viață!

hai,  că durerea crâncenă de cap se mai rezolva (avea el un amic la urgență…doctorul, îl știți, soț al femeii-fără-nume); cu-o singră perfuzie și trei tablete colorate, lua durerea …

dar cascheta? dar amintirile de sub ea?? neprețuite…zău.

1 ron…mdea. noroc că muierile din blog roll nu erau genu romantic, nici pinguite nu se lăsau darmite decorate cu mărțișoare.

ia să vedem:

the creatrix– desăvârșit deviantă și prea deșteaptă;

andreea mică– hmmm, n-o vedea nici pe donșoara piarist anti-barbie purtând coșari din badog aurit la piept;

curvette– hai să fim serioși băieți:

gladiola – ei, amantele nu se mulțumesc doar cu-atât; deci pas!

luminiţa cu piper –  jsepascuadir..mmmm.. prea rafinată…

gagica cu pielea albă maybe ?? după movul slab de înger al blogului ei, se prea poate să fie ea aceea care să primească mărţişorul  plutonierului..da.

pfff şi din nou pfff… bună ideea lui ivanuska, dar ar strica orzu pe gâşte, zău…





generic crema

16 02 2010




lepşuca

16 02 2010

1.Cât din viața personală expui scriind un blog?

părţi importante, într-un mix iscusit.

2.Cu ce îți dăunează blogul?

..da nici nu-mi ajută! :))

3.Cu ce te ajută blogul?

am răspuns mai sus sau mi se pare?!

4.Ce reacții permiți?

m-aş bucura să stârnesc mai mult decât stârnesc acum. deci, permit.aproape orice. învăţ din ele.





crema 2009 touched by minulescu

5 02 2010

de când te-aștept….





eu,minunata și dirijorul cherchelit

5 02 2010

eu,minunata





mi se fâlfâie

5 02 2010

Bălănică:one man show. el o venit cu ideea,el o dat cu uscătoru de păr,lui i se fîlfâie, el a făcut montaju.

io am ţinut spatele şi am scris textu idiot…da mi se fâlfîie.

acuma să vedem dacă avem cu ce. fâlfâi.