prima dragoste

31 01 2011

1

deci ce te faci când îl întâlnești pe altreilea și niciun manual de supraviețuire nu are instrucțiunile de folosință și nici ponturile uzuale pentru astfel de situații?! nicun ”how to”, nicăieri..

îți spun eu: nu faci nimic.

nici măcar metoda găinii (te împiedici în timp ce ”fugi” să-ți salvezi onoarea) nu se poate aplica pentru că toate fibrele musculaturii striate, mitocondriile, ganglionii, trigemenul cel enervant și endometrul complotează împotriva rațiunii tale.
și stai.
și stai.

stai ca vaca.

stai ca găina.

stai ca vita-n lumina farurilor de TIR.

 și toată făptura ta strigă :” băăăăăăăăă, stai așaaaaaaaaaaaa !” (în unele cazuri s-au consemnat discrete mugete ori cotcodăceli emise de femei dar nimic nu a fost certificat științific pân acu) și-aștepți.
și el se-ntoarce zâmbind spre tine cu părul viu și inelat fluturând în vânt, într-un slow motion discret de bollywood sau exact ca-ntro reclamă ieftină la un șampon ieftin pentru proletariatul est german, și din momentul ăla aproape că știi : te-ai îndrăgostit.

așa și el: s-a-ntors spre mine în timp ce eu visam să ne-mperechem frumos; să fim noii adam & eva, samson & dalila, ildiko & attila, chip & dale, marc jacobs & rent boy companion-ul său, Jason-nu-știu-cum… eu și altreilea..doar noi doi, pe o planeta noastră. doar a noastră, aparținându-ne pe de-a-ntregul..
el tarzan, eu jane, urma să dăm naștere unei noi specii – o specie mai bună, mai frumoasă, mai curată și mai uscată. să fabricăm cu dragoste și responsabilitate descendenți care să se lăfăie în hamace commode și să bea cocktailuri exotice cu umbreluță și care a doua zi să nu aibă dureri de cap sau tulburări comportamentale; strănepoți și strănepoate care să nu aibă niciodată contul de card descoprit și nici probleme cu greutatea…
pentru că vă spun sincer și după o analiză profund obiectivă : doar din mine și altreilea puteau rezulta asemenea urmași.

la asta visam eu, și jur că altreilea a citit întreg scenariul penibil de mai sus în ochii mei holbați. și nu i-a fost greu defel să mă îmblânzească…

mam îndrăgostit.da.

 altreilea lucra după sistemul ăsta care nu dă greș aproape niciodată: te-nșuruba cu ochii lui albaștri și vorbea. vorbea, vorbea,vorbea.
spunea exact ce trebuie, avea  pauze sugestive despre care ai putea spune oricând, ai putea băga mâna-n foc chiar, că sunt anume create ca tu să înțelegi.
știi tu ce trebuie să înțelegi..

și p-ormă vorbea.iar..
vorbea.
vorbea.
atât de coerent și totalmente fermecător și pertinent și emitea atâtea semnale încărcate de-o senzualitate atavică încât scuturam capul rău, cu furie, cu prea multă energie (capul era gata să-mi zboare de pe umerii sărmanii) și-mi spuneam:” nu, domne, totul e în mintea mea..în mintea mea bolnavă intoxicată acut cu hormoni.”

și-apoi din nou facea o pauză.
una de-alea pe slow. și părul lui viu și inelat pulsa și inima îmi sta în gât și-mi spuneam, cu teamă: ”..sau totuși?!”

PLAY. STOP. PLAY. STOP..PLAY

când mă deșuruba eram  pregătită.  pentru orice.
2

ne-am intersectat acu 10 ani. și a muncit pe brânci să mă cucerească.

deși am avut impresia că eforturile toate, le-am depus doar eu..

la un moment dat am crezut că îl iubesc.
la un moment dat a crezut că mă iubește.
la un moment dat am crezut că ne iubim.

și-apoi ne-am căsătorit.

fiecare cu altcineva.

3

și acum altreilea  e la fel de frumos.

Pare proiectat special pentru lupta ultimativă cu Zmeul, oricine ar fi acesta..aproape că uitasem cât de glorios poate fi bărbatul cu care visam să umplu o planetă de copii.

mama natură i-a făcut bisectoarea din coșul pieptului cu toporul. dar a cioplit cu multă dragoste: astfel a născut linii nervoase, fine, cu zimți ușori întru inserția pe stern.văd asta fără prea mare efort prin cămașa lui nasoală, prea descheiată…

doar puțin lipsește ca ultimul nasture (care încearcă să-și facă treaba ținând laolaltă cele două bucăți de material cu imprimeu hawaiian ) să nu sară rupând ața- atât de precipitat  respiră când ne revedem.

și da, pare că mai păstrează ceva din aerul de cocalar timid amestecat în proporția ideală cu șarmul unui tip  obișnuit cu buchiile; încă înamorat de mine…

altreilea -mi-aduc perfect aminte-care părea proiectat special pentru a umili omul vitruvian nu s-a schimbat prea mult …si-acum ,după 10 ani, la fel de frumos ca-n ziua-n care mi-a mărturisit  că mă iubește atât de mult încât trebuie să ia o pauză…

eu l-am crezut.

 Îmi spune acum, când stau cu ochii ațintiți pe nasturele chinuit al cămășii sale urâte că e fidel nevestii, că citește Biblia și-l iubește pe Iisus.

Emană acelați miros de covor de Dacie veche de 40 de ani – seria cinstită cu motor de Reanult original- cu care m-a zăpăcit și prima oară.

Abia acum înțeleg că e mirosu hormonilor care fierb..ăsta e el :un vânător. așa miroase orice vânător român de trofee, ambalat în precinstita-i Dacie de demult…

 lipsește doar cățelușul maro care dă din cap placid părând a spune ”prosto, proasto, proasto”

îl ascult. îl ascult cu amabilitate și mă prefac că-l cred, cum altfel ??

și-n mine inima e ruptă în bucăți…câinele de sub luneta Daciei are dinții ascuțiți.