românia mea – SF

o sa ajungem o tzara de mall-uri care se vor constitui ca niste entitati independente plutind în derivă, populate de imbecili perfecți.

desigur că frumoșii  imbecili perfecți nu vor avea niciodată suficienți bani ca să cumpere chestii perfect inutile.. dar vor avea pofte și vor venera băncile bune care dau credite mici și adictive…

imbecilii locuitori ai entităților ”mall” vor iubi numai artistii cu țâțe mari și perfect rotunde, cu unghii false minunat colorate, cu stiletto faaatăăă și adevărata atitudine ”piți” șlefuită de ani lungi de exercițiu prin cluburile șic. (și câțiva maneliști..)

artiștii ăștia vor folosi cheia sol doar pentru a deschide un nou cont la o nouă bancă parcă mai prietenoasă și mai fițoasă decât precedenta care nu interacționează cu proletariartul păduchios.

imbecilii vor folosi numai televiziunea pentru a pregăti susținerea bac-ului.

imbecilii îl vor vota pe DDD președinte și DDD va fi mereu în direct și senzațional.

liviu guță va fi ministrul culturii în această românie sefe.

ministru al sportului și zoofiliei ar putea fi ciobanu becali. sau poate rege (enfin, nici gingis han nu credea că vrednicia e atributul nobililor neapărat și exclusiv…el iubea și promova pulimea de umilă origine cu condiția ca dânsa să aibă coaie).  de ce gigi roy? pentru că tot are tronu gata făcut. negocierile sunt în derulare..

minsterul feșănului ar fi condus, inevitabil, de madam udrea.

ministerul românismului sălbatic ar reveni firește, CVT-ului.

lui boc i-aș da departamentul ”pitici de grădină” din cadrul oricărui minister. alegeți voi…

iar lui băsescu un transatlantic să traverseze, prin moldova ( vă mai amintiți provincia aceea  în care femeile rămân la suprafață în orice situație – oricât de căcat ar fi ea, situația – grație unor tocuri de minim 14 cm care fac parte din portul popular al locului) oceanul. fiindcă nu e suficient să fii dus cu pluta ca să ajungi în SUA, experiența și timpul petrecut împreună cu președintele scumpei noastre patrii ne-o dovedește cu prisosință…

și în țara asta frumoasă nimeni, niciodată nu va plăti tevea, cease, taxe și impozite, contribuții sociale la fondu de pensii sau șomaj. numa șpăgi. curate, cinstite, pe față. sume mari, revoltătoare.

pentru că nu deviza nației noastre va fi clară și asumată : ”decât sărac și bolnav, mai bine bogat și sănătos”

așa că nu va fi necesar un minister al finanțelor și nici al sănătății. nu vom avea nevoie de tribunale, poliție, ANI, DNA (ori de ADN-ul ceaușescului de care ne e atââât de dor!) sau altele. pentru că ne vom asuma rostul și menirea pe lume: aceea de a fura, mitui, minți. începând cu noi înșine. doar așa se face reforma. :))

și cu toții  vom trăi bine..

avem încredere în ea ;)

o divă, divuță, dievușcuță – fericita posesoare a unui mic micuț mic piticuț brain, dă sfaturi tinerelor care doresc să-i calce pe urme.
chestie ce demonstrează fără tăgadă că dievușca nu e o femeie ușoară, care să treacă prin viață fără să lase așa ceva (urme) ci e chiar o tipă cu greutate în domeniul glamour-ului  mamografic carpatin.

ce fel de sfaturi mă întrebați?? aaa, desigur: sfaturi pentru fetele care vor sâni kostromieni, loloferrarieni,pamelandersonieni…

dievușca se numește tania laza și a făcut cândva furo(u)ri la concursurile de frumusețe la care participau fetele minerilor din depresiunea băimăreană.

actualmente dă sfaturi pline de competență (care ăși trag seva dinexperiența personală în domeniu) via email, celor care au de gând să-și îndese câteva mii de euro în pectorali și să dea piept cu cruda concurență a străzii (vă spun, e greu să fi fată mare în zilele astea.)

zic așadar: bravo, iată un îndrumar absolut necesar pentru devenirea junelor băimărence, un adevărat far călăuzitor pentru tinerele cu foste țâțe mici care caută luminița de la capătul tunelului fericirii! ce realizări fantastice, ce rubrică minunată și utilă! țineți-o tot așa frați de la detectivul de presă șoc!

și P:S îmi place mult lenjeria cu 101 dalmațieni; un psiholog (cică  toate viitoarele operate trec neapărat și printr-o evaluare psihologică) ar putea spune multe despre maturitatea posesoarei de silicoane,cea care dă sfatui bune celor ce vor să-i calce pe urme- micuța tania,cea care are atât de multe realizări profesionale..ooo,da… :))

și încă ceva : poza e luată cu-mprumt de pe site. am vrut să-i trag cearșafu de sub cur, spre exemplifcarei, atât doar. n-a venit decât cu țâțe  și tot restu..

cum vede feciorashul meu anatomia femeii

o glumă de companie

wizz air e o companie maghiara,mica.
are avioane.
duce oameni la lowcost.
are mii de pagini la care tre sa bifezi accept cind cumperi un bilet.le bifezi,n-ai ce face..
acolo probabil scrie ca daca astepti 2 ore la imbarcareala roma in aeroport e ok; apoi mai scrie ca daca aterizezi la sute de km de destinatzie e iar ok.
despre furtuna grozava de la cluj, am aflat eu de pe internet chiar in dimineata decolarii darmite ditamai compania?!…da ma rog..detalii..imi spun eu, convinsa ca aviatiza care da senzatzia stie mai bine ce e de facut in astfel de situatzii si mai face diferenta dintre furtuna perfecta si cea imperfecta care nu poate fi dusa cu preshu si nici zburata cu avionul mov al wizz air..
in fine.

la timisoara ni s-au pus la dispozitie doua autocare care sa ne duca la cluj.vechi,pushcate,prafuite, asa ca pentru bietzii romini care nu isi permit mijloace de transport cu clima si confort..ca deh..

nu a durat mult sa fim readusi cu picioarele pe terra. cm 2 ore am asteptat in plina noapte sa vina aurtocarele. drum lung, de minim 6 ore pe intuneric si ploaie-asa se estima p-acolo.
eu n-am plecat urechea la estimari si evaluari alarmiste(tipice romanilor in astfel de situatzii,se stie..).
am luat o decizie inteleapta: ia ma da-va-n kkt de wizzair cu amabilitatea voastra cu tot! am ramas la timisoara si am dormit fara sa imi schimb pozitia fata de un punct de reper aflat la sol.a fost mult mai bine!
si acum intrebarea care ma chinuie:cum e posibil frate sa fie considerat acceptabil un demers de acest fel(zicem ca nu aflam in romania,da?) tre sa faci un drum de 1h40 min si in loc de asta

*stai si asteptzi 2 ore la imbarcare,
*apoi alte 2 ore dupa aterizare,
*apoi iti pui curu ostenit pentru alte 6 ore intr-un fotoliu in care s-au beshit sute de pensionari nemtzi in anii 80 si ajungi ,fericit, acasa…
* nu reclami niciunde, nimanui(nici macar la proteve) ce ti s-a-ntimplat..esti român si esti obishnuit sa iei bocanci ungureshti in gură..

P:S. n-am nimic cu ungurii… apropo, știi cum citesc italienii numele companiei? wizz air = viț er. iar din câte-mi aduc io aminte ”viț”(scriu cum se-aude să nu fiu depistată drept cunoscătoare a subtilităților de cultură maghiară) însemanăp GLUMĂ.
muhaha
să mor io dacă asta nu ebună!
PS. ..în rest e ok, au piloți frumoși. blonzi cu accent unguresc masiv indiferent dacă e ”this is your capitain speaking” sau ”siamo arrivando a timișoara perche…”

”Bijuteriile sunt viziuni personale, jocuri dintre mine şi idee.”

M-am gândit mult la Ioana Matei.

Lumea trece pe lângă ea pe stradă și vede o tânără ca oricare alta.

Singura diferență vizibilă dintre ea și restu lumii e că Ioana Matei își permite să se îmbrace din când în când ca un extraterestru: poartă bonete potrivite pentru personajele lui Charles Dickens, blugi pe sub rochie..E, deci, ușor atipică  pentru orașul muncitoresc în care a crescut…

Vorba artistei: în Baia Mare chiar dacă ar ști lumea că ea lucrează pentru creatorii de modă autohtoni și că multe din bijuteriile sau accesoriile care completează colecții valoroase au fost gândite și meșterite chiar de ea, asta n-ar însemna mare lucru pentru trecător..

S-a născut în Bistrita, a crescut în Baia Mare şi s-a şcolit în Bucureşti la Universitatea Naţională de Artă, specializarea grafică.

Lucrează la Teatrul băimărean, e scenarist.

Dar iubește bijuteriile. Iar asta se vede în ceea ce face: adică în bijuteriile de autor semnate Ioana Matei.
A început cu mărunţişuri , cu obiecte desfăcute, regândite, reconstruite.

Apoi a trecut la bijuterii fantezie iar mai târziu a început să facă bijuterie unicat

Se joacă cu materialele, învață sa prelucreze formele pana se aseamană cu ideile, gândește şi construiește colecţii, creează bijuterie-concept.

Ioana e atât de iscusită în construcția de podoabe încât ea singură-singurică face uneori până la 80% din piese, doar cu mâinile ei, fără niciun ajutor.. și asta se vede : are niște burice trudite, unghii scurte de femeie harnică, colecții pline de ”carne” iar piesele ei par vii. Jur !

 La fel de harnică e și bunica Ioanei, care la 73 de ani, o ajută pe nepoată să pună la punct colecții care necesită acea parte de hand-made pe care azi  a căzut în desuet: goblen, mileu..Și surpriză !(fără andreea marin bănică dragilor, vă rog..) chiar și ioana mai ia croșeta și o închinge, apoi ia fierăstrăul și nu m-aș mira nici dacă ar lua târnăcopul  să caute un loc cu cel mai bun caolin pentru brizbrizurile pe care le coace la cuptor în locul banalelor tarte cu fructe..

Dintre lucrurile care o fac fericită, la care vizează, pe care și le dorește, pentru care economisește(pentru asta nu bag mâna în foc dar sună foarte  pământean și acu, zău e necesar săp mai dai din când în când jos artistu din pod!!) a menționat două : bijuterii făcute de alții și care îi par tare frumoase. Și scule. Multe scule performante și bune cu care să lucreze bine și frumos, la rândul ei.

Acum lucrează la o colecție pentru designerul băimărean Andra Clițan.  Se va numi back to the roots. Înseamnă întoarcerea spre rădăcini și piesele sunt din lemn. O parte din artefacte  sunt elemente de pian. Nu cântă decât dacă întâlnesc sufletul potrivit care să le înțeleagă frumusețea…

Asta cred eu..

Bijuteriile Ioanei Matei sunt frumoase. Ca șie ea.

plec

despre LENA CURDEPLUMB

Când te cheamă Lena destinul ți-este clar.

Elenele au marcat traseul nației.

Elena din troia paregzamplu,se trage de pe plaiurile mioritice anunță OTV. Plecase în sparta și apoi pă Paris,  în căutarea unui trai mai bun așa cum face tot românul de când l-a lăsat dumenzeu pe pământul acesta..

…apoi Lupeasca- o femeie de  o profunzime inegalabilă, singura care a putut ține piept priapismului unui mare rege de țară iubitor dar mai ales iubitor de elene.

A.D.I. Elena de la Petrești, căsătorită Ceaușescu- om de știință și savant de renume mondial , singura gospodină capabilă până în prezent, să facă o salată de fructe din polimeri,poliperi și policăpșuni..

Elena Udrea șefa ministerului de Vuittoane, o iscusită blondă care poate fi accesată numai de cei aleși pe Channel-uri mai mult sau mai pușin diplomatice. Cu 4 cuburi de gheață. vă rog!

Și nu în ultimul rând, Elena Băsescu,despre care aș spune dacă aș avea ce..

Iată așadar numai câteva din minunatele Lenuțe ale neamului, femei care au lăsat în urmă firimiturile meselor îmbelșugate(regești chiar, pe alocuri) pentru ca vulgul să le poată urmări traseul politic, profesional…

Sper că acum e clar că atunci când te cheamă Lena destinul ți-este clar.

Curdeplumb se trage dintr-o urbe oarecum bacoviană din punct de vedere al conținutului de metale grele și al precipitațiilor. Un oraș puțin mov, nu mai mov decât altele…

În urmă cu 2-3 ani a început să scrie ceva mai coerent. Pe blog. Din plictiseală și din pricină că era un soi de Recycle Bin emoțional pentru prieteni și cunoscuți.. Astfel că scrisul pentru Lena  fu doar un click dreapta, urmat de firescul și eliberatorul Empty Recicle Bin.

Lena a tot scris și a scris, dar mai făcut și pauze.Lungi și dese.  În principal scria în perioadele de maxim plictis, insomnie, somaj.

La un moment dat, colegul ei de bancă dintr-a-ntâia a-ntrebat-o : ”Lena da tu de ce nu-ți publici porcăriile într-o carte? ”, ”Piticule, ejti niebun!” a răspuns Lena.

Au râs amândoi, p-ormă s-au apucat de treabă.

În viața de zi cu zi Lena vrea să pară o femeie serioasă. De facpt nu vrea, dar trebuie..De aia și-a luat pseudonimul. Și pentru că la un moment dar familia Curdeplumb a început să cânte vechiul șlagăr, acela  cu noi suntem oameni serioși ce-o să spună lumea, bla bla ne faci de rușine.. șterge blogu acela porcos imediat. Sunt împuternicită să vă comunic că, pe chestia asta -în caz că Lena se îmbogățește din scris- a jurat să nu împartă nici răul da nici binele cu cei din jur..

Bun.

Lena e ”decrețel”. Ea vine din vremurile în care muierile se măritau virgine(sau cel puțin așa se lăudau părinții mireselor), din vremurile în care boyfriend-ul putea cel mult să te conducă acasă de la liceu(deja dacă te ținea de mână se chema că e o promisiune de mariaj, oarecum..); din vremuri în care un student arab putea trece prin foc și spadă un întreg cămin de fete doar arătându-le  o precehe de blugi din bazar, un șprei și o gumă de mestecat. În tinerețea Lenei femeile nu se epilau la păsărică și prea auziseră de prezervativ. Eh, ce vreți, dacă se măritau virgine?! J); la vremea aia irinel ar fi putut cel mult s-o pupe pe frunte la botez pe monica și la atât s-ar fi rezumat contactul lor fizic. Erau vremuri frumoase în  care avortul era interzis, astfel că au apărut pe lume o sumedenie de dovezi că în lipsa încălzirii centrale oamenii se  iubea mai mult..și da, la vremea aceea nu existau homosexuali. Așa spunea Partidul!!

Lena Curdeplumb zice că nu scrie doar pornoșaguri și că tre să vă uitați și printre rânduri..(ok.,ok, și pe gaura cheii! )Lena face haz  și privește relația bărbat- femeie , femeie- femeie, sau bărbat- bărbat. Lena râde și de ea dar și de țara asta binecuvântaă care e locuită de cocalari și curve, de oameni de afaceri care au un chioșc da visează decât la Lamborghini, de blogerii mici și țâfnoși ”care e ai noștrii”.

N-o să vă mint: sigur că există părți din Lena în carte. (Doar și Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea lui. Doar că nu știm pe care…) Poate că exsită buci care seamănă cu ale ei, există filiguri pe care le-a descris și-i aparțin.

Lena Curdeplumb a scris prima carte la întâmplare. Pe următoarele nu…

Despre cine participă aici și cum își încheie persoanjele periplul în Secsualia, aici..

votez fata care inoata alaturi de pinguini!

Cine e si ce vrea ea?

E doar o persoana ca oricare alta dar degaja o energie uimitoare

si multa pofta de a face ceva util pentru cei din jur.

De aceea, eu pe Ancuta Selejan as vota-o.

Nu candideaza pentru vrun post bine platit si cald, e prea candida deocamdata …

Dar declara cu candoarea specifica tineretii ca vrea sa puna petec pe gaura din stratul de ozon..sigur, la figurat o spune.

Spre deosebire de fetele care participa la concursurile de miss (si care pe linga ideea asta fixa legata de salvarea planetei mai vorbesc si despre eradicarea foametei in Somalia) , Anca Selejan chiar are un plan…

Isi urmareste scopul, trecind  mai intii pe la POLUL SUD

Mai intii a plecat la capatul pamintului sa vada cu ochii ei felul in care incalzirea globala afecteaza ceas de ceas calota glaciara, banchiza.si  ghetzarii

Si a vazut..

A inotat alaturi de pingunii imperiali si s-a bucurat de placerile simple ale vietzii, de aerul pur si imensitatea oceanului inghetat..

Acolo  a realizat ca lumea nu va mai fi niciodata ca pe vremea bunicilor nostri, ca poluarea este  o amenintzare reala si ca peste citiva ani o parte din populatia de pinguni prietenosi ar putea sa dispara daca oameni obisnuiti ca mine,ca tine , ca ea nu fac ceva..

Asa ca Anca a pus la cale invazia prietenoasa a cercetatorilor care sunt intersati de acest subiect si care vor vorbi baimareanului despre toate acestea..

Anca vrea sa aduca un laureate al Premiului Nobel in urbea natala

La finele acestui an tinara maramureseanca  va avea o invitata cu greutate. Pe Susan Solomon, cercetator american, in prezent membru al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice, laureata cu Premiul Nobel pentru cercetarile pe care le-a facut tocmai in Antarctica.

Cercetatoarea va participa la o conferinta internationala pe teme de mediu alaturi de alti specialisti si le va atrage atentia baimarenilor despre seriozitatea situatiei actuale din punct de vedere al schimbarilor climatice

Cum se capteaza atentia omului de stiinta

Ca sa le capteze atentzia celor din bransa si ca sa ii cunoasca mai bine Anca a plecat la polul sud.Cu 50 kg de  haine. Doar haine groase. Fara tocuri,fara fite, intr-un loc izolat in care traiesc numai cercetatori. Un loc fara facebook, twitter sau messenger, fara sezlonguri in care stau infipte dudui bronzate si fara cocktailuri in care stau infipte umbrelutze colorate. Tinara maramreseanca a plecat pe cel mai arid, uscat rece si indepartat continent, un loc  populat numai de pinguini, orci si maxim 5000 de cercetatori (inclusiv romani) imprastiati pe milioane de kilometric patrati de desert antarctic. A izbutit sa capteze interesul citorva pasionati de ecologie, oameni cu o cariera solida in domeniu si sa ii fac sa promita ca vor veni in Romania pentru a vorbi omului  obisnuit despre incalzirea globala.

Anca si-a conservat la frig maxim tineretzea-30 de primaveri implinite printre ghetzari

Anca si-a sarbatorit cei 30 de ani printre ghetzari, alaturi de oameni din 20 de tari ale lumii. In gluma spune ca si-a inghetat virsta la cele minus 30 de grade..

A tinut sus (la propriu si figurat) steagul romaniei si a povestiti tuturor despre tinutul de poveste din care se trage… A dus  palarii mici si traistutze evreilor, indienilor, americanilor cu care a fost in calatoria de la capatul pamintului. Palinca nu, caci regulile stricte de pe vasul  pe care s-a imbarcat nu au permis acest lucru.

S-a dus, a vazut, s-a intors. Iar acum morosanca va spune intregii lumi ce a observat, cu ochii ei in Antarctica si va incerca sa ne faca sa ne schimbam atitudinea fata de natura. Sa fim mai verzi.mai constienti, mai economi cu resursele neregenerabile…

Tinara este presedinta fundatiei care va fi responsabila pentru aducerea oamenilor de stiinta la conferinta internationala pe teme de mediu, care va avea loc(in cazul fericit )  chiar in orasul natal,Baia Mare…

sunt purtător de idealuri

azi am primit un cadou neașteptat. se numește ”purtător de idealuri”- un colier unic în lume, care poartă aninat în fire de argint schița unei lucrări 3D făcute de aceleași două mâini dibace. cadoul e de la cea care a fabricat minunea: Ileana Danci Horoba – muiere pe cinste pe care o admiram și așa nespus, darmite acu! :))

enfin,sunt atât de fericită încât cred că am să dorm cu el, și am să fac duș cu el, și am să mânânc purtându-l și am să fac dragoste cu grijă ca să nu deranjez păsările din om și pisica de pe chica lui.. delirez.

munca înnobilează, jan boxează, marilena tricotează, ce se rupe se sudează..

opțiunea profesională a fost foarte clară pentru mine încă din frageda pruncie. urma să devin doctoriță-pictoriță-croitoreasă, o meserie pe care trebuia s-o inventez chiar eu și să o practic cu talent. da–n timp ce mă visam operând tablouri din care se cos rochii fascinante nu stam deloc: cu cuțitul din dreapta râcâiam un bloc poros de BCA , topeam plumb în cana de tablă pentru cafea a mamei, pe aragaz apoi turnam în negativul în formă de iatagan turcesc metalul viu, lichid.. incluziunea asta în lumea visului s-a dovedita fatală mai târziu, schimbându-mi soarta…

doctoriță nu s-a putut pentru că biologia de-a XI trebuia papagailictă cu punct și virgulă, moleculele și forțele nu-mi prea plăceau și nu mi  se părea deloc amuzant să-mi bag arătătorul prin atriul stâng al răposatului și să-l scot prin vreun ventricul ca să dovedesc că odăile mușchiului comunică, așa cum scrie la carte..

pictoriță exclus pencă artiștii – se știe- sunt  toți ”bețivi, suspecți și mincinoși”…plus curvari și  muritori de foame, a argumentat mama.

croitoreasă nu, fiindcă nu se inventase încă facultatea de cusătorese.

așa că am  optat pentru inginerie. subinginerie mai precis pentru că asta era mai aproape de blocul meu, imediat pe dreapta. metalurgică, pentru că deja știam chimie (aflasem după bătaia de rigoare că metalul de pecete se topește la minim 327,43 °C , o temperatură cam nasoală pentru copii) și pentru că așa a vrut secretara de la facultate, când mi-am depus dosarul…m-a înfipt în insectarul cu subingineri neferoși, folosind iataganul meu de plumb, meșterit  cu propriile mânuțe într-a patra…urma să devin un fel de șef de forjă cu salariu baban și șarm industrial. a fost mișto. nu am lucrat nicio clipă în meseria asta pentru că n-am mai avut și pilele să mă angajez. și asta m-a bucurat…

m-am păstrat pentru presă. și de-aici începe viața mea, cu-adevărat.

mai întâi ziar, apoi radio, apoi televiziune..e minunat: vorbești cu oameni, îi descoși, râzi cu ei, plângi cu unii, te enervezi cu alții. și asta se plătește. lumea îti spune ”vai,dar  n-am crezut că și tu , chiar tu, deci tu mergi cu autobuzul, cazicașa”; primarul te salută; gardianul de la Palatul de Justiție o să te pipăie numai puțin când treci de punctul de control și nervurile din sutien fac aparatul să țiuie, căci te respectă..